6 definiții pentru mișuire
Explicative DEX
mișii v vz mișui
MIȘUI, pers. 3 mișuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mișui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. mișuie, imperf. 3 sg. mișuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MIȘUI vb. v. forfoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mișui vb. IV. intr. (despre ființe în grupuri, în număr mare) a se agita, a foi, a forfoti, a se frământa, a fremăta, a furnica, a se învârti, a mișuna, a roi2, a viermui, <pop. și fam.> a bâjbâi, a colcăi, <pop.> a forfăi, a năbădăi, <fam.> a se fâțâi, a se vânzoli, <înv. și reg.> a jimi, <reg.> a fojgăi, a gârgâi, a șovârca, a se vărzui, a vâșca, a viermeti, <fig.> a foșni, a se țese. Pe peronul gării mulțimea mișuie încoace și încolo.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Tezaur
MIȘUÍRE s. f. (Rar) Faptul de a m i ș u i; (rar) mișunare. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. - V. mișui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mișuiverb
-
- În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. DLRLC
-
-
- Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166. DLRLC
-
etimologie:
- mișuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.