AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea.

avere sf [At: CORESI, EV., VII/26 / Pl: ~ri / E: avea] 1 Posedare. 2 Deținere. 3 Stăpânire a cuiva sau a ceva Si: avut¹ (3). 4 (Ccr) Totalitate a bunurilor care se află în posesia unei colectivități sau a unui individ Si: avut¹ (4), avuție (1), bogăție. 5 (Îe) A avea ~ A fi bogat. 6 (Îe) A face ~ A agonisi. 7 (Îae) A parveni. 8 (Îe) A pierde ~a A deveni sărac. 9 (Îe) A se bucura de ~ A fi lacom de bani. 10 (Îs) ~ părintească Moștenire de la părinți. 11 (Înv; îs) ~ mișcătoare Bunuri mobile. 12 (Înv; îs) ~ nemișcătoare Bunuri imobiliare. 13 (Ccr) Bani. 14 (Ecn) Parte dreaptă a unui cont sau a unei partide Si: (rar) avut¹ (7), credit. 15 (Fig) Totalitate a experiențelor și cunoștințelor deținute în mintea cuiva Si: (rar) avut¹ (8), avuție (4). 16-18 (Fig) Relație (de rudenie, de subordonare, afectivă) cu cineva. 19-21 (Fig; ccr) Persoană cu care cineva are o relație (de rudenie, de subordonare, afectivă). 22 (Fig) Deținere a unei capacități abstracte Si: (rar) avut¹ (9). 23 (Pex; rar) Primire a ceva de la cineva. 24 (Pex; rar) Câștig. 25 (Pex; rar) Dar. 26 (Pex; rar) Participare la ceva. 27 (Pex; rar) Posibilitate de a dispune de serviciile cuiva Si: (rar) avut¹. 28 (Pex; rar) Componență. 29 (Pex; rar; ccr) Parte componentă Si: avuție (7). 30 (Pex; rar) Conținut. 31 (Pex; rar) Dimensiune. 32 (Fig) Înzestrare a cuiva cu o anumită calitate Si: (rar) avut¹ (14). 33 (Fig; rar) Senzație. 34 (Fig; rar) Sentiment. 35 (Fig; rar) Boală. 36 (Fig; rar) Independență. 37 (Înv; fig; rar) Existență. 38 (Înv; fig; rar) Stare. 39 (Înv; fig; rar) Menire. 40 (Înv; fig; rar) Voință. 41 (Înv; fig; rar) Necesitate. 42 (Înv; fig; rar) Posibilitate. 43 (Înv; fig; rar) Destinație. 44 (Înv; fig; rar) Scop.

AVERE sf. 1 Tot ce are, ce stăpînește cineva: a avea, a face ~; a se bucura la ~, a căuta să se îmbogățească, a ținea la bani; proverb: mulțimea copiilor, ~a Românului ¶ 2 ⚖️ ~ mișcătoare; ~ nemișcătoare 👉 MIȘCĂTOR ¶¶ contr. NEAVERE [avea].

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivități sau a unui individ; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea.

AVERE, averi, s. f. (Adesea la pl.) Totalitatea bunurilor care se află în posesia unei colectivități sau a unui individ. V. avuție, bogăție. Avere ai, cucoane, dar cum au adunat-o bătrînii dumneatale? PAS, L. I 113. Ca să se sece influința boierilor... îi despoie de averi. NEGRUZZI, S. I 143. Tune dracu-n ei, boieri, Că au destule averi; Le-au luat tot de la noi Și ne-au lăsat în nevoi. ANT. LIT. POP. I 22. ◊ Avere mișcătoare v. mișcător. Avere nemișcătoare v. nemișcător. ♦ Expr. (Popular) A se bucura la avere = a fi lacom de bani. Mă-nsurai să iau muiere. Mă bucurai la avere, Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomii la șese boi Și-am luat hîda de găzdoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. (Adesea ironic sau figurat) Asta-i toată averea mea (sau a ta, a lui etc.) = asta-i tot ce posed (sau posezi, etc.). Cocioaba de pe malul sting al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și rîioase ce dormeau pururea în tindă era toată averea Irinucăi. CREANGĂ, A. 27. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în», arătînd în ce constă averea) Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. ♦ (Prin exagerare) Sumă foarte mare de bani. Călătoria m-a costat o avere.

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia unei colectivități sau a unui individ. ◊ Expr. A se bucura la avere = a fi lacom de bogăție. Asta-i toată averea mea = asta-i tot ce posed. ♦ Sumă (foarte) mare de bani. – V. avea.

AVERE ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care aparțin cuiva; avut. 2) Sumă mare de bani. A face ~. [G.-D. averii] /v. a avea

avere f. mult-puțin cât are cineva, stare. [Lat. HABERE, devenit substantiv verbal].

avére f. (d. am, a avea). Posesiune, stare, bogăție. Om cu avere, bogat.

avere s. f., g.-d. art. averii; pl. averi

avere s. f., g.-d. art. averii; pl. averi

avere s. f., g.-d. art. averii; pl. averi

AVERE s. avut, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

AVERE s. avut, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

Avere ≠ sărăcie