mișină s.f. 1 (anat.; la dinții cailor și ai altor animale erbivore) <reg.> butură, cupă¹, mursă, muscă, negreață. Mișina este o mică scobitură pe suprafața dinților. 2 (la cai) <reg.> grăunte, muscă, negreață, pui¹, studeniță. Mișina este suprafața neagră din cornetul dentar. 3 (reg.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică un număr mare de lucruri, obiecte, ființe etc.) v. Bandă. Buluc. Cârd. Ceată. Droaie. Gloată. Grămadă. Grup. Mulțime. Pâlc. Șiruri (v. șir). 4 (reg.) v. Bârlog. Cuib. Culcuș. Sălaș. Vizuină.