17 definiții pentru învălmășeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.

învălmășea sf [At: MARCOVICI, D. 196/6 / V: a / Pl: ~eli / E: învălmăși + -eală] 1 Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe Si: încurcătură, învălmășie, învălmășire (1), învălmășit1 (1), (înv) învălmășitură, neorânduială. 2 Forfoteală a unei mulțimi Si: înghesuială, îngrămădeală. 3 (Pex) Zgomot mare Si: zarvă. 4 (Fig) încăierare. 5 (Fig) Confuzie.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Amestecătură de-a valma, forfoteală a unei mulțimi în dezordine; înghesuială, îngrămădeală, îmbulzeală, neorînduială, agitație; p. ext. zgomot mare, gălăgie, zarvă. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105. Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96. ◊ Fig. Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171. 2. Luptă, încăierare. O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149. Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309. Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128. – Variantă: vălmășea (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ ~eli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂȘI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulțimi de oameni. /a învălmăși + suf. ~eală

învălmășeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a orĭ de a se învălmăși. Rezultatu eĭ, amestec, îmbulzeală, aglomerațiune de lume: pungașiĭ căutaŭ să profite de învălmășeală. – Și vălm-.

învălmășa sf vz învălmășeală

vălmășea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

VĂLMĂȘEA s. f. v. învălmășeală.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălmășea s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

învălmășea s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

învălmășea s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLMĂȘEA s. v. aglomerație.

ÎNVĂLMĂȘEA s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: învălmășeală
învălmășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășea
  • ‑nvălmășea
  • învălmășeala
  • ‑nvălmășeala
plural
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelile
  • ‑nvălmășelile
genitiv-dativ singular
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelii
  • ‑nvălmășelii
plural
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelilor
  • ‑nvălmășelilor
vocativ singular
plural
vălmășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășea
  • vălmășeala
plural
  • vălmășeli
  • vălmășelile
genitiv-dativ singular
  • vălmășeli
  • vălmășelii
plural
  • vălmășeli
  • vălmășelilor
vocativ singular
plural
învălmășală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălmășea, învălmășelisubstantiv feminin

  • 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105. DLRLC
    • format_quote Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
    • format_quote figurat Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171. DLRLC
  • 2. Luptă, încăierare, învălmășag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309. DLRLC
    • format_quote Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128. DLRLC
etimologie:
  • Învălmăși + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.