opțiuni
  • info

7 definiții pentru colcăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colcăire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: colcăi] 1 Clocotire. 2 Mișunare.

COLCĂI, pers. 3 colcăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.

A COLCĂI pers. 3 colcăie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic (pe același loc); a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. colcăie, imperf. 3 sg. colcăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLCĂI vb. v. forfoti.

COLCĂI vb. v. clocoti, fierbe.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colcăi (-ăesc, -it), vb. – 1. A fierbe, a bolborosi. – 2. A mișuna. – Var. corcăi. Creație expresivă, cf. colcoti, clocoti, bg. klokam „a fierbe”. – Der. colcăială, s. f. (faptul de a colcăi); colcăitor, adj. (zgomotos). Cf. și corcodel.

Intrare: colcăire
colcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcăire
  • colcăirea
plural
  • colcăiri
  • colcăirile
genitiv-dativ singular
  • colcăiri
  • colcăirii
plural
  • colcăiri
  • colcăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colcăiverb

  • 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: forfoti mișca mișuna viermui
    • format_quote Colcăiau pe stîrvuri roiuri de muște. PAS, Z. IV 31. DLRLC
    • 1.1. (Despre locuri, obiecte) A fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Clocoti, fierbe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clocoti fierbe
    • format_quote Mămăliga a început să colcăie în ceaun. DLRLC
    • format_quote figurat Viața... trebuie să colcăie mai departe. C. PETRESCU, C. V. 37. DLRLC
  • 3. regional A face valuri mari. DEX '09 DLRLC
    sinonime: vui
    • format_quote Înainte-i colcăia furnicarul de aur și de argint al Dunării. GALACTION, O. I 193. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.