5 definiții pentru mișună

Explicative DEX

MIȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

MIȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

mișună1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 89 / Pl: ~ne / E: pvb mișuna] (Rar) 1 Forfotă. 2 (Pex) Rumoare.

Sinonime

mișună s.f. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, învălmășeală, mișcare, mișuială, mișunare, mișuneală, roială, vălmășag, viermăt, viermuială, viermuire, <pop. și fam.> bâjbâire, colcăială, colcăire, vălmășeală, vălmășire, <fam.> fâțâială, fâțâire, fâțâit, fâțâitură, vânzoleală, vânzolire, vânzolit, <înv. și reg.> zbeg, <reg.> fojgăială, fojgăire, vălmăticeală, vărzuială, vânzoală, vânzol, <înv.> vălmășie, zbuciumeală, <fig.> sarabandă, vâltoare.

Tezaur

MIȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, vînzoleală, fojgăială; rumoare. Și pe loc s-auzi o vuială de cutremur, c-o mișună amestecată cu cîntece scălămbăiete. DELAVRANCEA, S. 89. - Postverbal de la mișuna.

MIȘUNĂ2 s. f. v. mișină.

Intrare: mișună
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mișună, mișunesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mișună” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3