MĂȘCAT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Pop.; despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcat, -ă adj.] – Din măciucat.

masca [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: fr masquer] 1-2 vtr A(-și) acoperi fața cu o mască¹ (1). 3 vt A ascunde privirilor, acoperind cu ceva, împiedicând să se vadă Si: a acoperi. 4 vt (Pgn) A ascunde. 5 vt (C. i. noțiuni abstracte; spc) A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a disimula.

mascat¹, ~ă [At: HELIADE, D. J. 176/6 / Pl: ~ați, ~e / E: masca] 1-2 smf, a (Persoană) cu fața acoperită de mască¹ (1). 3 a (Îîs) Bal - Bal la care participanții poartă mască și, uneori, sunt deghizați. 4 a Care este ascuns privirilor Si: camuflat. 5 a# Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare Si: disimulat.

mașcat², ~ă a vz mășcat

mășcat, ~ă [At: DOSOFTEI, MOL. 119 / V: maș~, (nob) muș~ / Pl: ~ați, ~e / E: măciucat] 1 a (D. cereale) Cu bobul mare. 2-3 a, av (D. boabele cerealelor) (Care este) de dimensiuni mari Si: bombat, mare, plin. 4-5 a, av (Fig; d. ploaie) (Care este) cu stropi mari. 6 av (Îe) A tăia ~ A tăia în bucăți cu securea.

mușcat⁵, ~ă a vz mășcat

MĂȘCAT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcat, -ă adj.] – Din măciucat.

MASCA, maschez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la figura omului) A acoperi cu o mască (mai ales pentru a participa la un bal mascat). Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. 2. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a camufla, a disimula. Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64. ♦ A sustrage vederii, a ascunde, a camufla. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335.

MASCAT, -Ă, mascați, -te, adj. Care poartă mască, acoperit cu o mască. Mă duc drept la el... Dar dacă o fi mascat? CARAGIALE, O. I 208. * Bal mascat = bal la care participanții sînt deghizați și poartă mască. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confeti la șosea, ca un bal mascat în uniformă ARGHEZI, P. T. 69. Se răzbună punînd să se taie cozile Zoei cu prilejul unui bal mascat. BOLINTINEANU, O. 450. ♦ Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; ascuns, tăinuit. Ușa din dreapta tronului, fiind o ușă mascată, e acoperită toată cu catifea roșie brodată. CAMIL PETRESCU, O. II 409.

MAȘCAT, -Ă, mașcați, -te, adj. (Regional) Mare, gros. Muie pana de gîscă în cerneală și scrise cu slove mașcate. SADOVEANU, Z. C. 246. ♦ (Despre unele cereale) Cu bobul mare. Ea purta grăunțe întregi de orzul cel mai mașcat. DONICI, la CADE. – Variantă: mășcat, -ă (I. IONESCU, D. 403) adj.

MĂȘCAT, -Ă adj. v. mașcat.

MASCA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vîntul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].

MASCA vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)

A MASCA ~chez tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer

MĂȘCAT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat

mascà v. 1. a pune o mască; 2. fig. a ascunde, a nu lăsa să se vază.

mascat a. bal mascat, în care dansatorii poartă o mască și sunt deghizați.

mășcat a. cu flori mari, cu boabe groase: orz mășcat. [Maramureș mășcat mare = Meglen. măcicat: de origină necunoscută].

*mascát, -ă adj. (fr. masqué). Ascuns supt mască: om mascat. Bal mascat, în care persoanele poartă măștĭ.

mașcát, V. mășcat.

mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s’a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”.

masca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. maschez, 3 maschează; conj. prez. 1 sg. să maschez, 3 să mascheze corectat(ă)

+mascat adj. m., s. m., pl. mascați; adj. f. mascată, pl. mascate

mășcat (pop.) adj. m., pl. mășcați; f. mășcată, pl. mășcate

masca (a ~) vb., ind. prez. 3 maschează

mășcat (pop.) adj. m., pl. mășcați; f. mășcată, pl. mășcate

masca vb., ind. prez. 1 sg. maschez, 3 sg. și pl. maschează

mășcat adj. m., pl. mășcați; f. sg. mășcată, pl. mășcate

masca (ind. prez. 3 sg. și pl. maschează)

MASCAT (MASQAT sau MUSCAT), capitala sultanatului Oman, situată în SE Pen. SArabia, în NE țării, port pe țărmul G. Oman; 380 mii loc. (1990, cu suburbiile Matrah, Ruwi, Sib, Madinat el-Qabus). Aeroport. Nod caravanier. Ind. chimică. Producție meșteșugărească. Export de curmale, fructe și pește uscat. Fundat în sec. 15; capitală din 1971.

MUSCAT v. Mascat.

mascat, mascați s. m. polițist care acționează cu cagula pe față; membru al unei brigăzi antiteroriste.

MASCA vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

MASCA vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

MASCAT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.

MASCAT adj. v. disimulat.

MĂȘCAT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)

MASCA vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. a camufla. (~ geamurile în timp de război.) 3. a acoperi, a ascunde. (Perdeaua ~ ușa.) 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

masca vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.

mascat adj. v. DISIMULAT.

MASCAT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. acoperit, ascuns, camuflat. (O ușă ~.) 3. ascuns, camuflat, secret. (Pătrunde pe o intrare ~.)

MĂȘCAT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grîu ~.)

A masca ≠ a demasca, a vădi

A (se) masca ≠ a (se) demasca

Mascat ≠ mărturisit

Mășcat ≠ mărunt

mășcát, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. (înv.) Mare, bombat, plin: „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443). ■ „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat, adică bine dezvoltat” (Bud, 1908). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Din măciucat > *macicat > mășcat (MDA).

mășcat, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. – (arh.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud, 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea, 1924, I: 99). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din măciucat (< măciucă „ciomag”) > *macicat > mășcat (Șăineanu, Scriban, MDA).

mășcat, -ă, adj. – (înv.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea 1924 I: 99). – Din măciucat (MDA).

MASCÁ vb. I. 1. T r a n z. și refl. A(-și) acoperi (fața) cu o mască¹ (I 1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. 2. T r a n z. A ascunde privirilor (acoperind cu ceva), a împiedica să se vadă; a acoperi. Cu spatele la sală, pe scaune mici de bar... Aceștia nu trebuie să-i mascheze pe ceilalți. CAMIL PETRESCU, T. II, 87. Mircea întredeschise ușa, mascînd cu trupul încăperea. TEODOREANU, M. II, 26. Am poposit lîngă o arcadă de calcar, mascată de ferigi și jnepeni. SADOVEANU, O. XII, 8, cf. VI, 632. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335. Un curmal maschează luna. RALEA, S. T. I, 255. Dădu la o parte perdeaua care masca o ușă. STANCU, R. A. III, 320. ◊ (Impropriu) Două automobile . . . s-au ciocnit. . . căutînd să iasă pe aceeași parte din calea unui vagon electric care le masca vederea. BRĂESCU, V. 59. ♦ (Complementul indică noțiuni abstracte) A ascunde ; s p e c. a ascunde sub aparențe înșelătoare, a disimula. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. În toată Moldova cei mari își mascau faptele lor cele neevanghelice prin cea mai zeloasă păzire a posturilor. HASDEU, I. V. 39. Drept, născut cu existența, Mulți de mult mort te-au crezut. . . Regii ca să te susție, Cu dreptatea te-au mascat. BOLINTINEANU, O. 162. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină. EMINESCU, O. I, 64. Plăcerea pe care o căutăm . . . maschează o adâncă melancolie. VLAHUȚĂ, ap. CADE. Necinstea profesională vrea să mascheze ignoranța prin poze științifice. LOVINESCU, C. V, 42, cf. C. PETRESCU, Î. II, 265. Felix nu-și putu masca suficient contrarietatea. CĂLINESCU, E. O. II, 275. - Prez. ind.: maschez. – Din fr. masquer.

MASCÁT¹, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care poartă mască¹ (I 1), cu fața acoperită de mască. Peste cîteva minute veni însoțită de două dame și doi cavaleri mascați. ROM. LIT. 414¹/31. Mă duc drept la el. .. Dar dacă o fi mascat? CARAGIALE, O. I, 209. Din curțile albăstrite de înserare, ieșeau și intrau fantome mascate, purtînd în palme daruri și lucruri. KLOPSTOCK, F. 145. Ai ieșit la braț cu mica dona Diata, mascată și ea. CAMIL PETRESCU, T. II, 242. La crăciun, în sărbători, se făcea horă în care se prindea și brezaia, care era om sau femeie mascat. H IV 67. ◊ Bal mascat = bal la care participanții poartă mască și, uneori, sînt deghizați. Cf. HELIADE, J. 176/6. El nu s-a îmbrăcat ciobănește pentru bal mascat. GHEREA, ST. CR. III, 361. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confeti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69. A trecut de mult carnavalul și sezonul balurilor mascate. C. PETRESCU, A. R. 13. ◊ (Substantivat) Unii din oameni – bărbați, femei si copii-. . . se transformă în mascați; adică pun pe ochi, față, o mască pe care o cumpără înadins din oraș. I. CR. II, 186, cf. ALR II/I MN 81, 2 689/537, 682, A V 26. 2. Care este ascuns privirilor; camuflat. O ușă mascată. . . acoperită toată cu catifea roșie brodată. CAMIL PETRESCU, O. II, 409. 4 Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare ; disimulat. Nicolaie Golescu, văzând că poate să iasă ceartă, din nou diplomat, propune și aci un fel de amînare mascată. CAMIL PETRESCU, O. II, 635, cf. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 951. – Pl.: mascați, -te. – V. masca.

MAȘCAT², -Ă adj. v. mășcat.

MĂȘCÁT, -Ă adj. (Despre cereale) Cu bobul mare ; (despre boabele cerealelor) de dimensiuni mari, bombat, plin, mare. Roada coaptă și mășcată o fă. DOSOFTEI, MOL. 119. [Furnica] purta grăunțe întregi de orzul cel mai mașcat. DONICI, F. II, 12/8. Noi cunoaștem două soiuri de malaiu, cel mărunțăl roșu și acel tărcat mășcat. IONESCU, C. 79/13. [Păpușoi] moldovenesc, care are boabele mai mușcate. PAMFILE, A. R. 68. Aceste trioare aleg trei categorii de boabe și anume: calitatea I-a cu boabele cele mai mari, mai mașcate, dar în cantitate mică. ION BOTEZ, STR. 45, cf. 6. Au strîns un sac îndesat De tărîțe d-orz mășcat. MARIAN, SA. 277. Grîu-i roșu ca și focu Și mășcatu ca și bobu. BÎRLEA, B. 108. Mălai mînînțâl sau mai mășcat. ALR I 1 372/348, cf. ALRM SN I h 64. ◊ (Prin analogie) Pentru a se hultui de vărsat se ia o oaie cu vărsatul mai des și mai mășcat, se taie, se strînge sîngele ei, și se lasă de se încheagă. I. IONERCU, D. 403. [Regulament] tipărit cu litere mai mășcate. SBIERA, F. S. 77. La colțul din dreapta a tablei, numai ce trăgea un = cît se poate de gras și de mașcat. HOGAȘ, H. 71. Muie pana de gîscâ în cerneală și scrise cu slove mașcate. SADOVEANU, O. X, 261. Lacrâmile-i ciuruia Tot mășcate ca bobul Și-nfocate ca focul. BUD, P. P. 4. Plouă bine, Uite ce picături mașcate! I. CR. VI, 314, cf. T. PAPAHAGI, M. 107. ◊ (Adverbial) Ploua repede și mașcat, parcă turna cu găleata. V. ROM. mai 1958, 57. Unul scrie mărunțel, Ca frunza de pătrunjel, Altul scrie mai mașcat, Ca frunza de pâr uscat. MAT. FOLK. 1 356. Da scrie o leacă mai mașcat, bre! I. CR. VI, 314. (E x p r.) A tăia mășcat = a tăia în bucăți cu securea. ALR I 1 988/388. - Pl.: mășcați, -te. – Și: mașcát, -ă, (neobișnuit) mușcat, -ă adj. – Măciucă + suf. -at.