MĂȘCAT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Pop.; despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcat, -ă adj.] – Din măciucat.

mășcat, ~ă [At: DOSOFTEI, MOL. 119 / V: maș~, (nob) muș~ / Pl: ~ați, ~e / E: măciucat] 1 a (D. cereale) Cu bobul mare. 2-3 a, av (D. boabele cerealelor) (Care este) de dimensiuni mari Si: bombat, mare, plin. 4-5 a, av (Fig; d. ploaie) (Care este) cu stropi mari. 6 av (Îe) A tăia ~ A tăia în bucăți cu securea.

MĂȘCAT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcat, -ă adj.] – Din măciucat.

MĂȘCAT, -Ă adj. v. mașcat.

MĂȘCAT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat

mășcat a. cu flori mari, cu boabe groase: orz mășcat. [Maramureș mășcat mare = Meglen. măcicat: de origină necunoscută].

mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s’a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”.

mașcat², ~ă a vz mășcat

mușcat⁵, ~ă a vz mășcat

MAȘCAT, -Ă, mașcați, -te, adj. (Regional) Mare, gros. Muie pana de gîscă în cerneală și scrise cu slove mașcate. SADOVEANU, Z. C. 246. ♦ (Despre unele cereale) Cu bobul mare. Ea purta grăunțe întregi de orzul cel mai mașcat. DONICI, la CADE. – Variantă: mășcat, -ă (I. IONESCU, D. 403) adj.

mașcát, V. mășcat.

mășcat (pop.) adj. m., pl. mășcați; f. mășcată, pl. mășcate

mășcat (pop.) adj. m., pl. mășcați; f. mășcată, pl. mășcate

mășcat adj. m., pl. mășcați; f. sg. mășcată, pl. mășcate

MĂȘCAT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)

MĂȘCAT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grîu ~.)

Mășcat ≠ mărunt

mășcát, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. (înv.) Mare, bombat, plin: „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443). ■ „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat, adică bine dezvoltat” (Bud, 1908). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Din măciucat > *macicat > mășcat (MDA).

mășcat, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. – (arh.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud, 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea, 1924, I: 99). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din măciucat (< măciucă „ciomag”) > *macicat > mășcat (Șăineanu, Scriban, MDA).

mășcat, -ă, adj. – (înv.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea 1924 I: 99). – Din măciucat (MDA).

MĂȘCÁT, -Ă adj. (Despre cereale) Cu bobul mare ; (despre boabele cerealelor) de dimensiuni mari, bombat, plin, mare. Roada coaptă și mășcată o fă. DOSOFTEI, MOL. 119. [Furnica] purta grăunțe întregi de orzul cel mai mașcat. DONICI, F. II, 12/8. Noi cunoaștem două soiuri de malaiu, cel mărunțăl roșu și acel tărcat mășcat. IONESCU, C. 79/13. [Păpușoi] moldovenesc, care are boabele mai mușcate. PAMFILE, A. R. 68. Aceste trioare aleg trei categorii de boabe și anume: calitatea I-a cu boabele cele mai mari, mai mașcate, dar în cantitate mică. ION BOTEZ, STR. 45, cf. 6. Au strîns un sac îndesat De tărîțe d-orz mășcat. MARIAN, SA. 277. Grîu-i roșu ca și focu Și mășcatu ca și bobu. BÎRLEA, B. 108. Mălai mînînțâl sau mai mășcat. ALR I 1 372/348, cf. ALRM SN I h 64. ◊ (Prin analogie) Pentru a se hultui de vărsat se ia o oaie cu vărsatul mai des și mai mășcat, se taie, se strînge sîngele ei, și se lasă de se încheagă. I. IONERCU, D. 403. [Regulament] tipărit cu litere mai mășcate. SBIERA, F. S. 77. La colțul din dreapta a tablei, numai ce trăgea un = cît se poate de gras și de mașcat. HOGAȘ, H. 71. Muie pana de gîscâ în cerneală și scrise cu slove mașcate. SADOVEANU, O. X, 261. Lacrâmile-i ciuruia Tot mășcate ca bobul Și-nfocate ca focul. BUD, P. P. 4. Plouă bine, Uite ce picături mașcate! I. CR. VI, 314, cf. T. PAPAHAGI, M. 107. ◊ (Adverbial) Ploua repede și mașcat, parcă turna cu găleata. V. ROM. mai 1958, 57. Unul scrie mărunțel, Ca frunza de pătrunjel, Altul scrie mai mașcat, Ca frunza de pâr uscat. MAT. FOLK. 1 356. Da scrie o leacă mai mașcat, bre! I. CR. VI, 314. (E x p r.) A tăia mășcat = a tăia în bucăți cu securea. ALR I 1 988/388. - Pl.: mășcați, -te. – Și: mașcát, -ă, (neobișnuit) mușcat, -ă adj. – Măciucă + suf. -at.

MAȘCAT², -Ă adj. v. mășcat.