MĂZĂRAT, -Ă, măzărați, -te, adj. (Reg.; despre grâu) Cu bobul mare ca mazărea; mășcat. ♦ (Despre ochi) Mare. ♦ (Despre precipitații atmosferice) Cu picături sau boabe mari. – Mazăre + suf. -at.

măzărat, ~ă [At: HOGAȘ, DR. I, 111 / Pl: ~ați, ~e / E: mazăre] (Reg) 1 a (D. cereale) Cu bobul mare ca mazărea Si: (reg) mășcat (1). 2 av (Îe) A râde ~ A rânji. 3 av (Îae) A râde fals. 4 a În formă de boabe Si: (reg) măzăros. 5 a (D. pepeni galbeni) Care are pe miez bobițe zaharoase. 6 a (D. crengile din care se fac bastoane) Cu coaja crestată în felurite desene. 7 a Colorat diferit. 8 sf (Bot) Sângele-voinicului (Lathyrus odoratus).

MĂZĂRAT, -Ă, măzărați, -te, adj. (Despre grâu) Cu bobul mare ca mazărea; mășcat. ♦ (Despre ochi) Mare. ♦ (Despre precipitații atmosferice) Cu picături sau boabe mari. – Mazăre + suf. -at.

MĂZĂRAT, -Ă, măzărați, -te, adj. (Despre grîu) Mare în bob; mașcat. Grîu roș îmi sămîna: Roșu ca focul, Măzărat ca bobul. PĂSCULESCU, L. P. 19. ♦ (Despre ochi) Mare. Ochii-s negri ca neghină Scoală junii de la cină; Ochii tăi ăi măzărați, Scoală junii necinați. HODOȘ, P. P. 68.

MĂZĂRAT ~tă (~ți, ~te) (despre grâu) Care are bobul mare (ca mazărea); mășcat. /mazăre + suf. ~at

măzărát, -ă adj. (cp. cu mazăre). Munt. Rîs măzărat, rîs silit (de exemplu, de frică). Adv. A rîde măzărat. V. mînzește, sardonic.

măzărat (reg.) adj. m., pl. măzărați; f. măzărată, pl. măzărate

măzărat (reg.) adj. m., pl. măzărați; f. măzărată, pl. măzărate

măzărat adj. m., pl. măzărați; f. sg. măzărată, pl. măzărate

MĂZĂRAT adj. v. bombat, mare, mășcat, plin.

măzărat adj. v. BOMBAT. MARE. MĂȘCAT. PLIN.

măzărat², măzărată, adj. (reg.) nefiresc, silit, forțat.

măzărát, -ă, măzărați, -te, adj. (reg.) Cu crestături precum boabele de mazăre: „Am o botă mădzărată, / În pod e aruncată” (Papahagi, 1925: 300). – Din mazăre + suf. -at (Scriban, DEX, MDA).

măzărat, -ă, măzărați, -te, adj. – (reg.) Cu crestături precum boabele de mazăre: „Am o botă mădzărată, / În pod e aruncată” (cucurezul) (Papahagi, 1925: 300; Săcel). – Din mazăre + suf. -at (Scriban, DEX, MDA).

MĂZĂRAT, -Ă adj., s. f. (Regional) I. Adj. Cu bobul mare ca mazărea ; mășcat. Cf. DR. XI, 125. Brazdă neagră-mi răsturna, Grîu roș îmi sămîna, Roșu ca focul, Măzărat ca bobul! PĂSCULESCU, L. P. 19. ♦ E x p r. A rîde măzărat = a rîde arătîndu-și dinții, a rîde fals ; a rînji. ◊ (Prin analogie) Ochii-s negri ca neghină, Scoală junii de la cină; Ochii tăi ăi mâzărați, Scoală junii necinați. HODOȘ, P. P. 68. 2. În formă de boabe ; (regional) măzăros. Ploaia, cu picături dese și măzărate. . . se depăna pieziș din ceruri pe pămînt. HOGAȘ, DR. I, 111, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 135. Zăpadă măzărată. ALR SN III h 797. ♦ (Despre pepenii galbeni) Care are pe miez broboane, bobițe zaharoase. Com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. 3. (Despre crengile din care se fac bastoane) Cu coaja crestată în felurite desene. Cf. T. PAPAHAGI,, M. 225. Botă mazarată, În pod aruncată (Porumbul). GOROVEI, C. 277. ♦ Colorat diferit ; împestrițat (Ciubăncuța-Dej). COMAN, GL. II. S. f. (Bot.) Sîngele-voinicului (Lathyrus odoratus). Cf. PANȚU, PL., BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 60. – Pl.: măzărați, -te. – De la mazăre.