17 definiții pentru masca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

masca [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: fr masquer] 1-2 vtr A(-și) acoperi fața cu o mască1 (1). 3 vt A ascunde privirilor, acoperind cu ceva, împiedicând să se vadă Si: a acoperi. 4 vt (Pgn) A ascunde. 5 vt (C. i. noțiuni abstracte; spc) A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a disimula.

MASCÁ, maschez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la figura omului) A acoperi cu o mască (mai ales pentru a participa la un bal mascat). Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. 2. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a camufla, a disimula. Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64. ♦ A sustrage vederii, a ascunde, a camufla. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335.

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].

MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)

A MASCÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer

mascà v. 1. a pune o mască; 2. fig. a ascunde, a nu lăsa să se vază.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

masca (a ~) vb., ind. prez. 3 maschea

mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză

masca (ind. prez. 3 sg. și pl. maschează)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

MASCA vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. a camufla. (~ geamurile în timp de război.) 3. a acoperi, a ascunde. (Perdeaua ~ ușa.) 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASCÁ vb. I. 1. T r a n z. și refl. A(-și) acoperi (fața) cu o mască1 (I 1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. 2. T r a n z. A ascunde privirilor (acoperind cu ceva), a împiedica să se vadă; a acoperi. Cu spatele la sală, pe scaune mici de bar... Aceștia nu trebuie să-i mascheze pe ceilalți. CAMIL PETRESCU, T. II, 87. Mircea întredeschise ușa, mascînd cu trupul încăperea. TEODOREANU, M. II, 26. Am poposit lîngă o arcadă de calcar, mascată de ferigi și jnepeni. SADOVEANU, O. XII, 8, cf. VI, 632. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335. Un curmal maschează luna. RALEA, S. T. I, 255. Dădu la o parte perdeaua care masca o ușă. STANCU, R. A. III, 320. ◊ (Impropriu) Două automobile . . . s-au ciocnit. . . căutînd să iasă pe aceeași parte din calea unui vagon electric care le masca vederea. BRĂESCU, V. 59. ♦ (Complementul indică noțiuni abstracte) A ascunde ; s p e c. a ascunde sub aparențe înșelătoare, a disimula. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. În toată Moldova cei mari își mascau faptele lor cele neevanghelice prin cea mai zeloasă păzire a posturilor. HASDEU, I. V. 39. Drept, născut cu existența, Mulți de mult mort te-au crezut. . . Regii ca să te susție, Cu dreptatea te-au mascat. BOLINTINEANU, O. 162. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină. EMINESCU, O. I, 64. Plăcerea pe care o căutăm . . . maschează o adâncă melancolie. VLAHUȚĂ, ap. CADE. Necinstea profesională vrea să mascheze ignoranța prin poze științifice. LOVINESCU, C. V, 42, cf. C. PETRESCU, Î. II, 265. Felix nu-și putu masca suficient contrarietatea. CĂLINESCU, E. O. II, 275. - Prez. ind.: maschez. – Din fr. masquer.

Intrare: masca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • masca
  • mascare
  • mascat
  • mascatu‑
  • mascând
  • mascându‑
singular plural
  • maschea
  • mascați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maschez
(să)
  • maschez
  • mascam
  • mascai
  • mascasem
a II-a (tu)
  • maschezi
(să)
  • maschezi
  • mascai
  • mascași
  • mascaseși
a III-a (el, ea)
  • maschea
(să)
  • mascheze
  • masca
  • mască
  • mascase
plural I (noi)
  • mascăm
(să)
  • mascăm
  • mascam
  • mascarăm
  • mascaserăm
  • mascasem
a II-a (voi)
  • mascați
(să)
  • mascați
  • mascați
  • mascarăți
  • mascaserăți
  • mascaseți
a III-a (ei, ele)
  • maschea
(să)
  • mascheze
  • mascau
  • masca
  • mascaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

masca, maschezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: măscui antonime: demasca
    • format_quote Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. DLRLC
  • 2. tranzitiv A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ascunde camufla antonime: vădi
    • format_quote Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335. DLRLC
    • 2.1. figurat A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. DLRLC
      • format_quote În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64. DLRLC
  • 3. tranzitiv marină A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. DN
    • 3.1. A interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. MDN '00
    • 3.2. A manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. MDN '00
  • 4. tranzitiv A suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.