MASCÁT¹, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care poartă mască¹ (I 1), cu fața acoperită de mască. Peste cîteva minute veni însoțită de două dame și doi cavaleri mascați. ROM. LIT. 414¹/31. Mă duc drept la el. .. Dar dacă o fi mascat? CARAGIALE, O. I, 209. Din curțile albăstrite de înserare, ieșeau și intrau fantome mascate, purtînd în palme daruri și lucruri. KLOPSTOCK, F. 145. Ai ieșit la braț cu mica dona Diata, mascată și ea. CAMIL PETRESCU, T. II, 242. La crăciun, în sărbători, se făcea horă în care se prindea și brezaia, care era om sau femeie mascat. H IV 67. ◊ Bal mascat = bal la care participanții poartă mască și, uneori, sînt deghizați. Cf. HELIADE, J. 176/6. El nu s-a îmbrăcat ciobănește pentru bal mascat. GHEREA, ST. CR. III, 361. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confeti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69. A trecut de mult carnavalul și sezonul balurilor mascate. C. PETRESCU, A. R. 13. ◊ (Substantivat) Unii din oameni – bărbați, femei si copii-. . . se transformă în mascați; adică pun pe ochi, față, o mască pe care o cumpără înadins din oraș. I. CR. II, 186, cf. ALR II/I MN 81, 2 689/537, 682, A V 26. 2. Care este ascuns privirilor; camuflat. O ușă mascată. . . acoperită toată cu catifea roșie brodată. CAMIL PETRESCU, O. II, 409. 4 Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare ; disimulat. Nicolaie Golescu, văzând că poate să iasă ceartă, din nou diplomat, propune și aci un fel de amînare mascată. CAMIL PETRESCU, O. II, 635, cf. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 951. – Pl.: mascați, -te. – V. masca.