mășcat, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. – (arh.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud, 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea, 1924, I: 99). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din măciucat (< măciucă „ciomag”) > *macicat > mășcat (Șăineanu, Scriban, MDA).