14 definiții pentru disimula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

disimula [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lez, (înv) disimul / E: fr dissimuler, lat dissimulare] 1 vt (C.i. părți ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi, a masca. 2-3 vt A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații (dându-i aparențe înșelătoare) Si: a masca. 4 vr (Îvr; d. electricitate) A se anula.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.

DISIMULA vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].

DISIMULA vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

A DISIMULA ~ez tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 disimulea; conj. prez. 1 sg. să disimulez, 3 să disimuleze

disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimulea

disimula vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 sg. și pl. disimulea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISIMULA vb. a (se) ascunde, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (A ~ adevărul.)

Intrare: disimula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimula
  • disimulare
  • disimulat
  • disimulatu‑
  • disimulând
  • disimulându‑
singular plural
  • disimulea
  • disimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disimulez
(să)
  • disimulez
  • disimulam
  • disimulai
  • disimulasem
a II-a (tu)
  • disimulezi
(să)
  • disimulezi
  • disimulai
  • disimulași
  • disimulaseși
a III-a (el, ea)
  • disimulea
(să)
  • disimuleze
  • disimula
  • disimulă
  • disimulase
plural I (noi)
  • disimulăm
(să)
  • disimulăm
  • disimulam
  • disimularăm
  • disimulaserăm
  • disimulasem
a II-a (voi)
  • disimulați
(să)
  • disimulați
  • disimulați
  • disimularăți
  • disimulaserăți
  • disimulaseți
a III-a (ei, ele)
  • disimulea
(să)
  • disimuleze
  • disimulau
  • disimula
  • disimulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disimula, disimulezverb

  • 1. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.