masca vb. I I 1 refl. (despre oameni) <înv.> a se măscări², a se măscui. La bal s-a mascat în mușchetar. 2 tr. (compl. indică surse de lumină) a camufla. În timpul războiului oamenii puneau în geamuri pături, mascând lumina din interior. 3 tr. (compl. indică obiecte, elemente de construcție etc.) a acoperi, a ascunde, a camufla. Paravanul maschează firida. 4 tr. a ascunde, a voala. Ceața maschează lumina soarelui. 5 tr. (compl. indică chipuri, imagini, fotografii etc.) a blura, a estompa, a întuneca, obscura. Pe imaginea de la televizor fața copilului era mascată. II 1 tr. (compl. indică manifestări, stări, sentimente etc. ale oamenilor) a ascunde, a tăinui, <înv. și reg.> a tăgădui, <reg.> a titcui, <înv.> a retăcea, <fig.> a acoperi, a farda, a înăbuși, a machia. Simțea că nu mai poate să-și mascheze emoția. 2 tr., refl. fig. (compl. sau sub. indică stări, senzații, realități etc.) a (se) ascunde, a (se) disimula, a oculta, a tăinui, <fig.> a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) voala, <fig.; înv.> a învălui, <fig.; peior.> a cosmetiza. Își maschează sfiala sub un zâmbet îndrăzneț.