19 intrări

109 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.

lup sm [At: CORESI, EV. 195/24 / Pl: ~i / E: ml lupus] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). 2 (Pop; îe) ~ îmbrăcat în piele de oaie sau ~ în pielea oii Se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. 3 (Pop; îe) A intrat ~ul în coșar Se spune cuiva ca îndemn pentru a se feri de hoți. 4 (Pop; îe) A da oile în paza ~ului A lăsa pe cineva la discreția dușmanilor. 5 (Pop; îe) A trăi ca ~ul în (sau la) stână A trăi rău. 6 (Pop; îe) A trăi ca ~ul în pădure A trăi fericit. 7 (Reg; îe) A se arunca cum se aruncă ~ii la miei A se repezi la cineva cu toată puterea și cu toată cruzimea. 8 (Pop; îe) A avea urechi de ~ A auzi bine. 9 (Pop; îe) A avea peri de ~ A fi dușmănit de toți. 10 (Pop; îe) A închide ~ul în stână A-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. 11-12 (Pfm; îe) A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) ~ul A înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. 13 (Pop; îe) A avea foamea ~ului sau a fi (a veni) cu nouă (sau cu șapte) ~i A fi înfometat. 14 (Pfm; îe) A se bate ~ii la gura cuiva Se spune despre cineva care mănâncă cu multă lăcomie. 15 (Pfm; îe) A scoate (sau a scăpa) ca din gura ~ului A salva un lucru aproape pierdut. 16-17 (Îae) A (se) salva dintr-o situație foarte grea. 18 (Pop; îe) A se duce (ca) pe gura ~ului A dispărea cu repeziciune. 19 (Pop; îe) A-i mirosi a urmă de ~ A bănui. 20 (Pop; îe) A se arunca în gura ~ului A se expune primejdiilor. 21 (Pop; îe) A se linge ~ul pe bot A fi frig afară într-un anotimp nepotrivit. 22 (Îe) Vorbești de ~ și ~ul la ușă Se spune atunci când se vorbește despre cineva care tocmai sosește. 23 (Pfm; îlav) De când era ~ul cățel (și măgarul vițel) sau de când ~ii albi Foarte demult. 24 (Îs) Foame de ~ Foame foarte mare. 25 (Îcs) De-a ~ul (și sau cu) oile Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 26 Blană de lup (1) lucrată de argăsitor. 27 (Fig) Om hrăpăreț și crud. 28 (Îc) Câine-~ Câine ciobănesc german. 29 (Pop) Flăcău mascat cu un cap de lup (1). 30 (Fig; îs) ~ bătrân Om cu experiență. 31 (Îas) Om șiret și răutăcios. 32 (Iht; îc) ~ul-bălții Știucă (Esox lucius). 33 (Zlg; îc) ~-de-mare Specie de focă. 34 (Fig; îac) Marinar cu experiență. 35 (Îae) Pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus). 36 (Iht; îae) Lavrac (Morone labrax). 37 (Îae) Pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinții puternici (Anarchichas lupus). 38 (Orn; îc) ~ul-vrăbiilor Sfrâncioc (Lanius excubitor). 39 (Ent; îc) ~ul-albinelor Gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 40 Buștean susținut de o capră (24) deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 41 (Tex; îs) ~ amestecător Mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. 42 (Tex; îs) ~ bătător Mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. 43 (Tex; îs) ~ destrămător Mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesuturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. corectat(ă)

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada negre; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer sălbatic, carnivor, care seamănă cu un cîine, dar are capul ceva mai mare, botul și urechile mai ascuțite și coada mai stufoasă (Canis lupus). Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. ◊ (În proverbe și zicători) Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine (= cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește). Lup îmbrăcat în piele de oaie (sau lup în pielea oii), se spune despre un om șiret, rău, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul. Lupul mănîncă și din oile numărate v. numărat. Lupul, cu slugi rămîne flămînd (= cine nu se servește singur rămîne păgubit). Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul (= tot una este). A intrat lupu-n coșar (= păzește-te de hoț). Vorbești de lup și lupul la ușă, se spune atunci cînd, pomenind numele cuiva, acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului (= a lăsa pe cineva la discreția unui dușman al lui). Lupul își schimbă părul, dar năravul ba (= deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor). ◊ Loc. adv. De cînd cu lupii albi v. alb.Expr. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stînă = a avea dușmani în casă. A înghiți (sau a mînca) ca (sau cît) lupul = a înghiți sau a mînca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului v. gură (I 1). A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a scăpa, a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. Gură de lup v. gură.Fig. Om hrăpăreț și crud. Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. 2. Compuse: lupul-bălții = știucă; lup-de-mare = numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat. Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225; lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gîndăcel viu colorat a cărui larvă trăiește în stupii de albine, producînd pagube (Trichodes apiarius); (Bot.) barba-lupului v. barbă; gura-lupului v. gură; ochiul-lupului v. ochi; părul-lupului v. păr; spinarea-lupului v. spinare; talpa-lupului v. talpă. 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frînă pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile.

LUP ~i m. Mamifer carnivor, asemănător câinelui, care are blană sură, cap mare cu bot ascuțit, gât gros și coadă stufoasă. * ~ în piele de oaie om rău și nesincer. Vorbești de ~ și ~ul la ușă se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare. A da oile în paza ~ului a lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor. ~ul își schimbă părul, dar năravul ba deprinderile rele nu se uită (ușor). ~ bătrân om hâtru și cu experiență bogată. A scăpa ca din gura ~ului a scăpa cu greu dintr-o mare primejdie. A mânca ca un ~ a mânca mult și cu lăcomie. Foame de ~ foame mare. A se duce ca pe gură de ~ a dispărea repede și fără urme. Și ~ul sătul și oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict. Iarna n-au mâncat-o ~ii iarna încă nu s-a sfârșit. 2): ~ul-bălții știucă. ~-de-mare a) pește marin cu dinți puternici; b) specie de focă; c) marinar experimentat. ~ul-vrăbiilor pasăre răpitoare cu spinarea cenușie, cu aripile și coada neagră. ~ marsupial mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenușie și cu dungi pe spate. 3) art. Constelație din emisfera sudică. /<lat. lupus

lup m. 1. cuadruped sălbatic și carnivor din genul câinelui; lupul vrăbiilor, sfrancioc; 2. blană de lup; 3. fig. om crud. [Lat. LUPUS].

lup m. (lat. lŭpus, lup, vgr. lýkos, scr. vrĭka-s, vsl. vlŭkŭ, got. vulf-s, germ. wolf; [it. lupo], sic. lupu, pv. lop, fr. loup, cat. llob, sp. pg. lobo). Un animal sălbatic care seamănă foarte mult cu cînele (numaĭ că e maĭ mare) și care atacă maĭ ales turmele de oĭ. Blană de lup: manta blănită cu lup. Un bir plătit cu blănĭ de lup (?): scutește de iliș, sulgiŭ, unt și lup (Xen. 3, 193). Lupu vrăbiilor, sfrancĭoc. Lup de mare (fr. loup de mer), 1. un fel de focă, 2. marinar bătrîn. A mînca ca lupu, a mînca cu mare lăcomie. A urla cu lupiĭ, a te afla într’o societate de răĭ și a face de nevoĭe ca eĭ. A scăpa ca din gura lupuluĭ, a scăpa dintr’un mare pericul. A trăi ca lupu’n pădure, a trăi la largu tăŭ, fericit, Prov. Lupu păru-șĭ schimbă, da năravu ba. V. nărav.

MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.

MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.

TÚRTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus).Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.

TÚRTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus).Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.

aspénchiu sm [At: BARCIANU / Pl: nct / E: lat Asplenium] (Bot; reg) Spinarea-lupului (Adianthum capillus-veneris).

măr1 sm [At: ST. LEX. 17574 / Pl: meri / E: ml melus] (Bot) 1 Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus malus). 2 (Fam; îlav) De florile ~ului Fără rost. 3 (Îal) Fără un scop anumit. 4 (Rar; îe) A trăi ca în flori de ~ A duce o viață fericită, lipsită de griji. 5 (Pop; îs) ~ul mirelui (sau de la nuntă) Creangă de măr împodobită cu turte, mere etc. 6 (Pex; îas) Colac mare împodobit cu mere, care se face la țară, la nuntă, și se aduce în biserică pentru a fi sfințit de preot. 7 (Îs) ~ul de cununie Creangă de măr împodobită cu daruri, pentru sărbătorirea unui an de la cununie. 8 (Bot; reg; îc) ~-auriu Bulbuci (Trollius europaeus). 9 (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Iarbă-de-lungoare (Lysimachia punctata). 10 (Bot; reg; îc) ~-gutui Gutui (Cydonia vulgaris). 11 (Bot; reg; îc) ~ul-porcului Ciumăfaie (Datura stramonium). 12 (Bot; reg; îc) ~ul strigoiului Strigoaie (Veratrum album). 13 (Trs; îc) ~ul-lupului Plantă cu flori galbene dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară Si: (reg) remf (Aristolochia clematitis). 14 (Bot; reg; îae) Omag (Aconitum napellus). 15 (Bot; reg; îae) Dalac (Paris quadrifolia). 16 (Bot; reg; îae) Iarba-fiarelor (Vincetoxium officinale).

PÉȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-lup = avat; pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); pește-porcesc = porcușor; pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ◊ Zodia peștelui sau (eliptic) peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.

PÉȘTE, pești, s. m. (Uneori cu sens colectiv) 1. Animal vertebrat, cu temperatura corpului variabilă, care trăiește în apă și, în majoritatea cazurilor, are corpul acoperit cu solzi; respiră prin branhii, iar pentru înot are niște aripioare. Peștele nu trage la pescarul cu undiță scumpă și bagaje multe. SADOVEANU, Î. A. 18. Cînd chiuie o dată... mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. Zece care mocănești... Iar în care ce avut, ce merinde-s de vîndut? Pești de apă curgătoare și de apă stătătoare. ALECSANDRI, P. II 105. Peștele de la cap se impute (= corupția începe de la cei mari, de la cei de sus). Caută să-ți fie supușii vrednici... Dă-le pildă bună, pentru că peștele de la cap se împute. NEGRUZZI, S. I 250. Peștele mare înghite pe cel mic (= cei mici, slabi, neputincioși sînt prada celor puternici). ◊ Pești migratori = pești care trăiesc periodic în fluvii și în mare, migrînd din mare în fluvii și invers. Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și execută un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale mai dezvoltate. Li s-au mai înfățoșat un lucru vrednic de privire pe fața mării, adecă: o mulțime de pești zburători, care, ivindu-se din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31. Untură de pește = grăsime a unui pește (Gadus morrhua) din mările nordice, folosită ca medicament fortifiant pentru copii. ◊ Expr. Cît ai zice pește = foarte repede, într-o clipă; cît ai clipi (din ochi). A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nimic, a nu scoate un cuvînt; a tăcea chitic. Tace ca peștele și tremură ca varga de frică. CREANGĂ, P. 23. A se zbate ca peștele pe uscat = a se lupta neputincios cu ceva; a o duce greu. A trăi ca peștele-n apă = a-i merge bine, a se simți bine, a trăi bine. A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a face planuri cu privire la un lucru înainte de a-l poseda, a se lăuda înainte de izbîndă. Asta e altă mîncare (de pește) v. mîncare. Cînd o prinde mîța pește = niciodată. Ciudă mi-i și rău îmi pare, C-am iubită și nu-i mare. Am nădejde c-o mai crește, Cînd a prinde mîța pește Și coada de urs o crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. ◊ Compuse: pește-ferăstrău = numele unui pește cu botul lung, turtit și dințat (Pristis pectinatus); pește-lup = pește răpitor, cu o gură largă, care înoată foarte repede și trăiește mai ales în rîurile mari (Aspius-aspius); avat, boulean; pește-porcesc = porcușor; pește-țigănesc = pălămidă-de-baltă (Pungitius platygaster); pește-de-piatră = pietrar; pește-cu-spadă = pește de mare, cu corpul lunguieț, în formă de fus, cu capul mare și cu falca superioară prelungită (Xiphias gladius); pește-de-mare = calcan. 2. (Bot.; în compusul) Pește-de-pădure = hamei. Hameiul... se mai numește și curpăn sau pește-de-pădure. ȘEZ. XV 40. 3. (Astron.; la pl., art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din numeroase stele mici.

TÚRTĂ, turte, s. f. 1. Pîine rotundă și plată, făcută din mălai sau din aluat nedospit. Am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. Cînd eram la mama fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră. ȘEZ. III 60. Să-mi cumpăr la copii sare, C-am făcut o turtă-n vatră Ș-am făcut-o nesărată. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Expr. A coace (cuiva) turta v. coace (1). A face (pe cineva) turtă = a bate (pe cineva) tare. Las’ că te-oi prinde eu! Am să te fac turtă! GANE, N. III 61. A fi (sau a se îmbăta) turtă = a fi foarte beat, a se îmbăta foarte tare. Erau amîndoi turtă... Lumea a ieșit de prin case și de prin curți, nevenindu-i să-și creadă ochilor. PAS, Z. I 226. A trage cenușa pe turta sa v. cenușă. A rupe (sau a frînge) turta = a sărbători împlinirea unui an de la nașterea unui copil (cu un anumit ritual, în cursul căruia se rupe în două o turtă). Are omul o fată căreia îi rupe turta și a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuților. CĂLINESCU, E. O. II 31. În ziua în care un copil împlinește anul, i se rupe turta. MARIAN, NA. 415. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. Tot ce mănînc dintr-însa, mai dulce îmi iaste decît ceale mai alease... turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446. ◊ Turtă dulce = prăjitură făcută din făină, miere și ouă. Cucoana moașă... rupe o bucată de turtă dulce de la madam Georgescu. CARAGIALE, O. II 170. 3. Pastă care rămîne după ce s-a stors mierea din faguri, uleiul din sămînță de floarea-soarelui etc. și care se fasonează prin turtire în formă plată și rotundă. I se îngălbenise tot trupul ca o turtă de ceară. PREDA, Î. 19. Galben ca turta de ceară și cu mîinile prinse de friguri, se ruga să-i primească atîta cît îi dădea. GALACTION, O. I 288. A doua zi îl găsiră... galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. 4. Plantă erbacee ghimpoasă din familia compozeelor, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele în rozetă, cu flori alburii dispuse în forma unei stele, dînd aspectul unor raze argintii; crește prin livezi și prin pășunile de la munte (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor unui arbore din India (din care se extrage și stricnina) folosite la stîrpirea unor animale stricătoare (Nuces vomicae). De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; turta-vacii = ciupercă comestibilă, asemănătoare cu mînătarca, cu pălăria convexă, galben- roșcată sau cafenie și acoperită cu o substanță vîscoasă; crește în pădurile de rășinoase (Boletus lutens).

lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lup (animal sălbatic; rasă de câini) s. m., pl. lupi, art. lupii

barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului

câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi, art. câinii-lupi

gura-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gurii-lupului

gură-de-lup1 (malformație) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup

gură-de-lup2 (ochi de parâmă; unealtă) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup; pl. guri-de-lup

lup-de-mare (focă) s. m., pl. lupi-de-mare

!lupul-albinelor (insectă) s. m. art., pl. lupii-albinelor

!lupul-bălții (pește) s. m. art., pl. lupii-bălții

!lupul-vrăbiilor (pasăre) (desp. -bi-i-) s. m. art., pl. lupii-vrăbiilor

mărul-lupului (plantă) s. m. art.

piperul-lupului (plantă) s. m. art.

scânteiuța-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. scânteiuței-lupului

spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului

turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului

barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului

câine-lup s. m., art. câinele-lup (dar: câinele său lup); pl. câini-lupi, art. câinii-lupi

!gura-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gurii-lupului

!gură-de-lup1 (defect) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup

gură-de-lup2 (ochi de parâmă, unealtă) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup; pl. guri-de-lup

!lup de mare (marinar) s. m. + prep. + s. f.

!lup-de-mare (focă) s. m., pl. lupi-de-mare

!lupul-albinelor (insectă) s. m. art.

!lupul-bălții (pește) s. m. art.

!lupul-vrăbiilor (pasăre) (-bi-i-) s. m. art.

!mărul-lupului (plantă) s. m. art.

!piperul-lupului (plantă) s. m. art.

!scânteiuța-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. scânteiuței-lupului

!spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului

!turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului

câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi

gúra-lúpului (bot. ) s. f., g.-d. art. gúrii-lúpului

gúră-de-lup (tehn. ) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lup; pl. guri-de-lup

lup-de-máre (focă, marinar) s. m.

lúpul-albínelor (insectă) s. m.

lúpul-vrăbiilor (pasăre) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrăbiilor v. sfrâncioc.

LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc. 2. (IHT.) lup-de-mare (Morone labrax) = lavrac, șalău-de-mare. 3. (ORNIT.) lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor) = berbecel, sfrîncioc, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului.

BARBA-LÚPULUI s. v. pojarniță, rujă, spânz, sunătoare.

BEȘINA-LÚPULUI s. v. gogoașă.

LUPUL-ALBÍNELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.

PĂR-DE-LÚP s. v. țăpoșică.

PIPERUL-LÚPULUI s. v. tulichină.

PIPERUL-LÚPULUI s. v. popilnic.

SPINAREA-LÚPULUI s. v. ferigă, ruginiță.

TALPA-LÚPULUI s. v. coada-mâței.

barba-lupului s. v. POJARNIȚĂ. RUJĂ. SPÎNZ. SUNĂTOARE.

lupul-albinelor s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.

mărul-lupului s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. DALAC. OMAG. REMF.

PIPERUL-LUPULUI s. (BOT.; Asarum europaeum) popilnic, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii.

spinarea-lupului s. v. FERIGĂ. RUGINIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lup (lúpi), s. m. – Animal sălbatic asemănător cu un cîine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lŭpus (Pușcariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo.Der. lupan, adj. (roșcat); lupan, s. m. (lupușor; nume de animale domestice cu părul roșcat); lupesc, adj. (de lup); lupește, adv. (ca lupii); lupărie, s. f. (loc plin cu lupi); lupei, s. m. (lup mic); lupoaică, s. f. (femela lupului); lupoaie (var. lupariță), s. f. (plantă, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, îl derivă dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvînt suspect.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lup, lupi, s.m. – 1. (zool.) Mamifer carnivor (Canis lupus). ♦ (onom.) Lup, Lupan, Lupănescu, Lupașcu, Lupău, Lupean, nume de familie (566 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Lupan (422 de persoane), frecvent în zona Groși-Baia Mare. Lupi, poreclă pentru locuitorii din Blidari (Bilțiu-Dăncuș, 2005), Sat Șugatag (Papahagi, 1925) („pentru ce-s mai apucători, mai pribegi”), Șurdești și Vărai; Lupuțu, poreclă în Borșa (ALRRM, 1969); Lupuc, poreclă în Lăpuș (Birdaș, 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR, 1956: 543; Chioar). – Lat. lupus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

lup, -i, s.m. – 1. Mamifer carnivor (Canis lupus). Lupi, poreclă pentru locuitorii din Șugatag: „pentru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi 1925). Poreclă pentru locuitorii din Blidari (T.B. Dăncuș). Lupuțu, poreclă în Borșa (ALR 1969). Lupuc, poreclă în Lăpuș (Birdaș 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR 1956: 543; Chioar). – Lat. lupus.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUP < lat. Lupus din Novae (Șiștov), sec. VI (P. Năsturel în Monumente și Muzee I). Deși este un nume foarte frecvent ca Ursul, Vulpea etc., derivatele lui, în legătură cu calendarul sau cu superstiția populară, s-au trecut în Partea II-a. Acomodat cu suf. -ie: Lupie pren. (Cat mold II).

LUP subst., v. și Partea I-a I. Nume frecvent datorită sensului de exorcism. 1. Lup (Moț); -ăscu, N, (Buc); -escu; -eni, -ești ss. 2. Lupa b. (Moț frecv.; 16 A I 419; Ard; 16 B II 161) etc.; – f. (16 A I 541, III 29; Sd XXI; Vit 28) etc.; Neacșu Lupa (Sd X; P14). 3. Lupă, D., act.; Lupău pren. (P4; Paș); – - Ion, ard. act. 4. Lupáiu (16 A I 358; Ard); Lupăianul 1771 (Acte Sc.). 5. Lupan (Glos); -icea (An Com); -cești s. 6. + -andru: Lupandra (17 B I 310). 7. Lupaș (Moț); -cu (Vr) etc.; Pașco și derivatele, vin de la Pavel și Paște. 8. Lup/e (Dm; Ștef; 16 A II 16); f. (Isp I1); -easca f.; -escu fam.; -ea (Moț; Ard); -ea, Huru (Sd V 5); Lupia t. (16 B II 35). 9. Lupei (Mar; Hur 123; 16 B YI 142); -u (16 B I 102); Alúpei, T., act. 10. Lupeu (Mar). 11. Lupca ard. 12. Lupéciu, Lupén/ciu, -cea (Paș). 13. Lupeș Pozaru (16 A II 18). 14. Lupila olt. și Lupitu (Cand). 15. Lupița f. (R-Sărat). 16. Lupoi (14 B II 213); -u (Hur; Lupoae (Dm; Lupoaia, Lupoița ss.; Lupoane, olt. (Cand) și s (AO XI 213); Lupone și -asa, soția lui (16 B I 153). 17. Lupșa (Moț; Ard; Ștef); -nu s.; Lupșă (16 B II 79); Lupș/e (Dm; Mar); -ea (Mar); -el (16 B VI 337); -eni s. (C Ștef). 18. Lupșor (Ard II 194; Glos; Paș); -ea (Paș); Lupșoară, G. ard. 19. Lupșoiu, olt. (Cand). 20. Lupu (16 A II 18; Mar frecv.); Lupu/eni, -ești ss. 21. Lupul fam. (Tec I; Sur VII); -escu; -ești s.; -eț (17 B I 161); -ețul (17 B II 289). 22. Lupuca (Mar). 23. Lupușor, munt. (BCI XI 92). 24. Lupuț, -iu, mar., act. II. Lupu este redat și prin ung. Farkas: Fărcaș, b; -a f.; -u b.; Fărcăș/eni, -ești, -anca ss., și prin sl. Bъak vezi Vîlc/.

DENTE LUPUS, CORNU TAURUS PETIT (lat.) lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele. – Horațiu, „Satirae”, II, 1, 52. Fiecare folosește armele de care dispune.

HOMO HOMINI LUPUS EST (lat.) omul e lup pentru om – Plaut, „Asinaria”, 2, 4, 88. Cuvinte reluate de Bacon, Hobbes și de alți gânditori moderni pentru a ilustra degenerarea relațiilor dintre oameni, atunci când acțiunile lor sunt dirijate de un egoism rapace.

LUPUS IN FABULA (lat.) lupul din fabulă – Terențiu, „Adelphoi”, act. IV, scena 1. Persoană care își face apariția tocmai în momentul când se discută despre ea: vorbești de lup și lupul la ușă.

ARISTOLOCHIA L., MĂRUL LUPULUI, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zonele continentale și calde ale globului, cca 298 specii, erbacee sau arbuști cu tulpini volubile. Flori (perigonul, la bază umflat, este cilindric, rotund sau oblong, spre vîrf gîtuit, încovoiat sau îndoit, cu marginea lărgită, lobată sau ca o limbuță lățită, 6 stamine, rar 4-10 sau mai multe, filamentele și anterele lipite de stil, ovar cu 6, rar 4 loji) verzi, galbene sau pătate, singulare. Frunze alterne, nedentate, simple sau cu 3-5 lobi, reniforme, ovate, cordat-ovate, nervate. Fruct, capsulă cu multe semințe.

Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.

Dente lupus, cornu taurus petit (lat. „Lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele”) – Versul 52 din satira I, cartea a doua, de Horațiu. Sensul e foarte limpede: fiecare se luptă cu armele pe care natura i le-a dăruit, fiecare se apără cu argumentele sale, specifice. LIT.

Homo homini lupus (lat. „Omul e lup pentru om”) – Poetul latin Plaut a fost acela care, acum peste două mii de ani, în versul 405 din comedia sa Asinaria (act. II, sc. 4) a sintetizat în aceste cuvinte-care au ajuns vestite pretutindeni – lăcomia sălbatică, nepotolită, ce tranfiormă pe unii oameni în fiare față de semenii lor. Latinii i-au asemuit cu lupii, indienii îi compară cu panterele, iar noi spunem despre asemenea indivizi că se mănîncă între ei ca cîinii. Versul întreg era: Lupus est homo homini, non homo, dar uzul l-a rezumat în trei cuvinte. Numeroși scriitori și ginditori: Bacon, Hobbes, Balzac, Gorki, Sadoveanu etc. au ilustrat această cugetare a lui Plaut prin momente și exemple caracteristice vieții unor societăți și epoci. Dar îndeosebi acest adevăr brutal a fost și mai este oglindit în regimul unde exploatarea omului de către om nu-i altceva decît traducerea în faptă a lui homo homini lupus. Seneca i-a opus principiul umanitar de viață: homo res sacra homini (Omul e ceva sfînt pentru om). LIT.

Lupul moralist (sau: Lup în piele de oaie) – Expresia e plastic ilustrată în fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu. Lupul, ajuns împărat, auzind că în ținutul său sînt mulți prigonitori, porunci să se strîngă obșteasca adunare și începu o lecție de morală: „Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine”. Dar lupul purta tocmai o manta din pielea jupuită de pe oaie. Și atunci: „Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat: - Ne poate fi iertat Să vă-ntrebăm smerit de vreți a ne-arăta De unde-ați cumpărat postavul de manta?” Astfel expresia „lupul moralist” se aplică acelor oameni care – aidoma lupului din fabula – îi condamnă pe alții pentru fapte pe care ei înșiși nu pregetă să le săvîrșească. LIT.

Lupus in fabula (lat. „Lupul în fabulă”) – replică din comedia Adelfi de Terențiu (act. IV, sc. 1). Acest termen latin e strămoșul zicalei noastre: vorbești de lup și lupul la ușă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie.

a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid.

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.

flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând.

gură de lup expr. (intl.) instrument metalic pentru forțarea ușilor sau a portierelor.

lup îmbrăcat în piele de oaie expr. om șiret / rău / ipocrit.

lup moralist expr. (livr.) persoană care critică la alții defectele pe care el însuși le are.

lupii! interj. (adol., glum.) uite / trece o fată frumoasă!

Intrare: lup
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lup
  • lupul
  • lupu‑
plural
  • lupi
  • lupii
genitiv-dativ singular
  • lup
  • lupului
plural
  • lupi
  • lupilor
vocativ singular
plural
compus
  • Canis lupus
Intrare: Lup
Lup2 (n.pr.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lup
Intrare: barba-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: beșina-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșina-lupului
plural
  • beșinile-lupului
genitiv-dativ singular
  • beșinii-lupului
plural
  • beșinilor-lupului
vocativ singular
plural
Intrare: câine-lup
câine-lup substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine-lup
  • câinele-lup
plural
  • câini-lupi
  • câinii-lupi
genitiv-dativ singular
  • câine-lup
  • câinelui-lup
plural
  • câini-lupi
  • câinilor-lupi
vocativ singular
plural
Intrare: gura-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gura-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • gurii-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gură-de-lup
gură-de-lup substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gură-de-lup
  • gura-de-lup
plural
  • guri-de-lup
  • gurile-de-lup
genitiv-dativ singular
  • guri-de-lup
  • gurii-de-lup
plural
  • guri-de-lup
  • gurilor-de-lup
vocativ singular
plural
Intrare: lup-de-mare
lup-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lup-de-mare
  • lupul-de-mare
plural
  • lupi-de-mare
  • lupii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • lup-de-mare
  • lupului-de-mare
plural
  • lupi-de-mare
  • lupilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-albinelor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-albinelor
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-albinelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-bălții
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-bălții
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-bălții
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-vrăbiilor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-vrăbiilor
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-vrăbiilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărul-lupului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărul-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • mărului-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: păr-de-lup
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păr-de-lup
  • părul-de-lup
plural
genitiv-dativ singular
  • păr-de-lup
  • părului-de-lup
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pește-lup
pește-lup substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-lup
  • peștele-lup
plural
  • pești-lup
  • peștii-lup
genitiv-dativ singular
  • pește-lup
  • peștelui-lup
plural
  • pești-lup
  • peștilor-lup
vocativ singular
plural
Intrare: piperul-lupului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperul-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • piperului-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scânteiuța-lupului
scânteiuța-lupului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scânteiuța-lupului
plural
  • scânteiuțele-lupului
genitiv-dativ singular
  • scânteiuței-lupului
plural
  • scânteiuțelor-lupului
vocativ singular
plural
Intrare: spinarea-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spinarea-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • spinării-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: talpa-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talpa-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • tălpii-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: turta-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turta-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • turtei-lupului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lup, lupisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: lupușor augmentative: lupoi
    • format_quote Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. DLRLC
    • format_quote Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
    • format_quote Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. DLRLC
    • format_quote Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. DLRLC
    • 1.1. figurat Om hrăpăreț și crud. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. DLRLC
    • 1.2. Lup marsupial = mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenușie și cu dungi pe spate. NODEX
    • chat_bubble Pe ciobanul fără câine Lupii-l lasă fără pâine = cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește. DLRLC
    • chat_bubble Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Lupul mănâncă și din oile numărate. DLRLC
    • chat_bubble Lupul cu slugi rămâne flămând = cine nu se servește singur rămâne păgubit. DLRLC
    • chat_bubble Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul = tot una este. DLRLC
    • chat_bubble A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor. DLRLC NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială De când cu lupii albi. DLRLC
    • chat_bubble A avea urechi de lup = a auzi bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Și lupul sătul și oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict. NODEX
    • chat_bubble Iarna n-au mâncat-o lupii = iarna încă nu s-a sfârșit. NODEX
    • chat_bubble Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată. NODEX
    • chat_bubble Foame de lup = foame mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble compus botanică Părul-lupului. DLRLC
  • 2. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • chat_bubble industrie textilă (în) sintagmă Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. DEX '09
    • chat_bubble Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. DEX '09
etimologie:

barba-lupuluisubstantiv feminin articulat

gura-lupuluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee cu frunze alungite și flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie (Scutellaria altissima). DEX '09 DLRLC NODEX

gură-de-lup, guri-de-lupsubstantiv feminin

  • 1. Defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale. DEX '09 DLRLC
  • 2. marină Ochi dublu al unei parâme, prin care aceasta se prinde de cârligul unei remorci ori al unei macarale, sau prin care se agață de o bară. DEX '09 DLRLC
  • 3. tehnică Unealtă cu care se îndoaie tabla groasă. DEX '09 DLRLC

lup-de-mare, lupi-de-maresubstantiv masculin

  • 1. Numele unei specii de focă. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat Marinar experimentat, încercat. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225. DLRLC
      • comentariu Norma actuală prevede folosirea pentru acest sens a formei fără cratimă: lup de mare. DOOM 2
  • 2. Specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus). DEX '09
  • 3. ihtiologie Lavrac. DEX '09
    sinonime: lavrac
  • 4. Pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus). DEX '09 NODEX

lupul-albinelorsubstantiv masculin articulat

lupul-bălțiisubstantiv masculin articulat

lupul-vrăbiilorsubstantiv masculin articulat

  • 1. Pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră (Lanius excubitor). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: sfrâncioc

mărul-lupuluisubstantiv masculin articulat

  • 1. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; (Aristolochia clematitis). DEX '09
    sinonime: remf

păr-de-lupsubstantiv masculin

pește-lup, pești-lupsubstantiv masculin

  • 1. Pește răpitor, cu o gură largă, care înoată foarte repede și trăiește mai ales în râurile mari (Aspius-aspius). DEX '98 DLRLC

spinarea-lupuluisubstantiv feminin articulat

talpa-lupuluisubstantiv feminin articulat

  • chat_bubble compus Plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: coada-mâței

turta-lupuluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.