aspenchiu sm [At: BARCIANU / Pl: nct / E: lat Asplenium] (Bot; reg) Spinarea-lupului (Adianthum capillus-veneris).

FEREGĂ, FERIGĂ (pl. -gi) FERICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Numele mai multor varietăți de plante criptogame, foarte frumoase, cu frunze mari despicate și tăiate ca niște dantele, ce cresc prin pădurile umede sau pe stîncile umbroase (Aspidium Lonhilis; Asp. aculeatum; Asp. filix mas; Pteridium aquilinum; Phegopteris dryopteris; Poylstichum filix mas; Poylstichum thelypteris; Stratiopteris germanica) (🖼 2072) ¶ 2 = SPINAREA-LUPULUI ¶ 3 – FEREGUȚĂ [ferece].

LUP sm. 1 🐒 Gen de mamifere carnivore, din familia cîinilor, dușmanul cel mai neîmpăcat al turmelor de oi; e foarte de temut, iarna, cînd e flămînd, căci atunci umblă în cete numeroase, atacînd și oamenii (Canis lupus) (🖼 2974); viața aproape excluziv păstorească, dusă în timpurile primitive de Români, i-a familiarizat mult cu acest animal, al cărui nume apare în o mulțime de expresiuni figurate, în proverbe și locuțiuni proverbiale: ~ bătrîn, om foarte șiret, cu multă experiență; are urechi de ~, are un auz foarte fin; a mînca ca un ~, a mînca cu lăcomie; parcă se bat doi ~i la gura lui, se zice despre cel ce înghite cu lăcomie: mînca, de parcă se bateau doi ~i la gura lui (ISP.); la mîncare ca ~ul și la lucru ca butucul, îi place să mănînce mult, dar la lucru e leneș; a scăpa (ca) din gura ~ului, a scăpa un lucru aproape pierdut, a salva din ghiarele răpitorului: trebuie să fac ce-oiu face, ca să-i scap averea din gura ~ului (ALECS.); (P): ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate; (P): ~ul mănîncă și din oile numărate, cu toate măsurile de pază pe care le ia cineva, se întîmplă un accident care strică tot; de omul răpitor nu te poți apăra de ajuns; (P): cine se face oaie, îl mănîncă ~ii, cine e prea bun, cine se lasă prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri; a fi oaie între ~i, despre cel bun, blînd, moale, în mijlocul celor răi, celor hrăpăreți; a umbla ca ~ii pe lîngă oi; a da oile în paza ~ului, a da un lucru în păstrarea aceluia de care tocmai trebuie să te ferești mai mult; a lăsa pe cineva într’un loc, într’o slujbă unde poate face mult rău, unde poate să jefuească nesupărat de nimeni; ~ îmbrăcat în piele de oaie, om rău, șiret, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul; (P): ~ul nu se sperie de pielea oii, cel tare nu se intimidează ușor, nu se lasă a fi speriat de ori și ce amenințare; (P): nici ~ul flămînd, nici oaia cu doi miei, nu trebuie să dai unuia tot sau prea mult, iar celuilalt nimic; (P): fie și un ~ mîncat de o oaie; (P): ~ul își schimbă părul, dar năravul ba, rareori cel rău își schimbă năravul, devenind bun; deprinderile cele rele și învechite nu se lasă cu una cu două; (P): ~ul, cînd îmbătrînește, îl latră cîinii, cînd un om mare scapată, cînd cel puternic ajunge slab, cei mici îl încolțesc, își bat joc de dînsul; vorbim (sau vorbești) de ~ și ~ul la ușă, se zice cînd pomenești numele cuiva și acesta tocmai sosește; (P): iarna n’o mănîncă ~ii 👉 IARNĂ; de cînd ~ii albi 👉 ALB I. 18 ¶ 2 Teama pe care a inspirat-o totdeauna lupul, mai ales păstorilor, a făcut ca oamenii de la țară, să consacre ca sărbători o mulțime de zile peste an (zilele ~ilor, sărbătoarea ~ilor) spre a fi feriți atît ei înșiși, cît și turmele și vitele lor de acest animal nesățios; astfel sînt, în ordinea calendarului: Circovii de iarnă (16-18 Ian.), Pilipii (25-30 Ian.), Mărtinii (1-3 Febr.), Stoborul Sîm-Pietrului (30 Iunie), Teclele (24 Sept.), Lucinul (18 Oct.), Sfîntul Dumitru (26 Oct.), Pilipii (12-21 Noemvrie), Sfîntul Andrei (30 Noemvrie), etc. ¶ 3 Blană de lup ¶ 4 Colț de ~ 👉 COLȚ 1 2 ¶ 5 🐦 LUPUL-VRĂBIILOR¹, pasăre cu ciocul vîrtos și încovoiat, care se hrănește cu insecte și cu păsărele; numită și „sfrancioc (-mare)”, „berbecel-mare”, „berbecuț”, „capra-dracului”, „șoimuț”, etc. (Lanius excubitor) (🖼 2975); – LUPUL-VRĂBIILOR² = SFRANCIOC-MIC; – LUPUL-PĂSĂRILOR = COROIU ¶ 6 🌿 COADA-LUPULUI = LUMÎNARE 3, LUMÎNĂRICĂ 2; IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI; MĂRUL-LUPULUI = DALAC 2; OCHIUL-LUPULUI, mică plantă ierboasă, cu florile dispuse în mici spice ovoide (Plantago arenaria) (🖼 2976); PIPERUL-LUPULUI = POPIVNIC; SPINAREA-LUPULUI, o varietate de ferigă (Athyrium filix femina); TALPA-LUPULUI = COADA-MÎȚEI¹; TURTA-LUPULUI, semințele foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage strichnina [lat. lupus].

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer sălbatic, carnivor, care seamănă cu un cîine, dar are capul ceva mai mare, botul și urechile mai ascuțite și coada mai stufoasă (Canis lupus). Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. ◊ (În proverbe și zicători) Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine (= cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește). Lup îmbrăcat în piele de oaie (sau lup în pielea oii), se spune despre un om șiret, rău, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul. Lupul mănîncă și din oile numărate v. numărat. Lupul, cu slugi rămîne flămînd (= cine nu se servește singur rămîne păgubit). Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul (= tot una este). A intrat lupu-n coșar (= păzește-te de hoț). Vorbești de lup și lupul la ușă, se spune atunci cînd, pomenind numele cuiva, acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului (= a lăsa pe cineva la discreția unui dușman al lui). Lupul își schimbă părul, dar năravul ba (= deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor). ◊ Loc. adv. De cînd cu lupii albi v. alb. ◊ Expr. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stînă = a avea dușmani în casă. A înghiți (sau a mînca) ca (sau cît) lupul = a înghiți sau a mînca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului v. gură (I 1). A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a scăpa, a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. Gură de lup v. gură. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. 2. Compuse: lupul-bălții = știucă; lup-de-mare = numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat. Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225; lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gîndăcel viu colorat a cărui larvă trăiește în stupii de albine, producînd pagube (Trichodes apiarius); (Bot.) barba-lupului v. barbă; gura-lupului v. gură; ochiul-lupului v. ochi; părul-lupului v. păr; spinarea-lupului v. spinare; talpa-lupului v. talpă. 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frînă pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile.

spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului

!spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului

spinarea-lupului (bot.) s. f.

SPINAREA-LUPULUI s. v. ferigă, ruginiță.

spinarea-lupului s. v. FERIGĂ. RUGINIȚĂ.