remf sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: rămf, râmf, rimpf / E: săs rämp, remp] (Bot; șîs buruiană de ~) Curcubețică (1) (Aristolochia clematitis).

remf n. Tr. plantă cu flori galbene, joacă un rol în medicina populară; fiartă cu apă neîncepută, servă de oblojit pentru brâncă (Aristolochia clematitis). [Origină necunoscută]. V. cucurbețea.

remf, V. renf.

rămf sn vz remf

râmf sn vz remf

rimpf sn vz remf

CUCURBEȚEA sf. 1 – REMF ¶ 2 ÎMPĂRĂTEASĂ 2 ¶ 3 = TĂRTĂCUȚĂ [cucurbătă].

CUCURBEȚICĂ sf. 🌿 – REMF.

GHEM (pl. -me, -muri) sn. 1 Mototol, rotogol făcut din ață, tort, sfoară, sau mătase, depănată (🖼 2343): baba goli un sac de fuioare și-l umplu cu ~e (RET.); cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisicul se juca cu ~ul (ISP.); a face ~, a depăna (ața, tortul, etc.) în formă de mototol; a se face ~, a se strînge ca un mototol, a se ghemui ¶ 2 🐒 Una din cele patru despărțitori ale stomacului rumegătoarelor ¶ 3 🌿 GHEMELE-POPII = REMF [lat. vulg. *glěmus = clas. glomus].

LEPĂDĂTOARE, LĂPĂDĂTOARE sf. Trans. 🌿 = REMF.

LINGURĂ (pl. -ri) sf. 1 🍽 Unealtă de masă cu care se mîncă supa sau alte mîncări lichide: ~ de lemn (🖼 2901); ~ de tinichea, de cositor, de argint (🖼 2903); lingura are un găvan și o coadă; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii, se zice despre cei fățarnici; 👉 OALĂ 1; Ⓕ: a mînca banii, averea cu lingura, a risipi, a cheltui nebunește: un bărbat care i-a mîncat toată averea cu lingura (ALECS.); Ⓕ: a-i pune, a-i atîrna, a-i spînzura lingura în (sau de, la) brîu, a-i lega lingurile de gît (CIAUȘ.), a nu-i da nimic de mîncare (pentru că a venit prea tîrziu, etc.) jupînul bucatar ne spînzură lingurile la brîu și se duce la plimbare (ALECS.) ¶ 2 Conținutul unei linguri: ~ de apă; F Ⓟ a bea, a sorbi pe cineva într’o ~ de apă, a-i veni să-l mănînce, de drag ce-i este: îi venea flacăului, de drag, să o soarbă într’o ~ de apă (ISP.) ¶ 3 🫀 Lingura (pieptului), apendicele cartilaginos al sternumului, lingurică ¶ 4 🔧 Unealtă a rotarului, un fel de sfredel cu care găurește căpățîna roții, spre a face loc osiei (🖼 2902) ¶ 5 🌿 = POPIVNIC; REMF ¶ 6 🌿 LINGURA-MAICI-DOMNULUI (LAUG.), LINGURA-MAICII-PRECEȘTE (VLAH.), LINGURA-STRIGOAIEI (VLAH.) LINGURIȚA-ZÎNEI ¶ 7 🐟 Băn. Mormoloc [lat. lĭngula]..

cucurbețea f. Bot. V. remf.

renf m. (cp. cu ung. rémfa, lemn de care se atîrnă vitele tăĭate, și cu vgr. rómbos, romb, sfîrlează, din cauză că fructu renfuluĭ e o capsulă piriformă care atîrnă și se învîrtește). Trans. Curcubețică. – Greșit scris remf. Cp. cu anfi-, canforă, triunf.

remf s. m.

remf s. m.

remf s. m.

remf (-fi), s. m. – Curcubețică (Aristolochia clematitis). – Var. renf, rîmf. Origine incertă. Ar putea proveni din săs. Rimf (Drăganu, Dacor., V, 371). Legătura cu gr. ῥουφαία, originea dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731), cf. alb. rrufë, este îndoielnică.

REMF (< săs. rämp, remp) s. m. Plantă din fam. aristolachiacee cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). Sin. mărul lupului.

REMF s. v. curcubețea.

REMF s. (BOT.; Aristolochia clematitis) curcubețea, curcubețică, (reg.) Iepădătoare, păsulică, fasolea-cioarei, lingura-frumoaselor, lingura-popii, mărul-lupului.