boulean sm [At: ȚICHINDEAL, F. 187 / Pl: ~eni / E: bou + -ulean] 1 (Dezmierdător) Bou drag. 2 (Îs) ~ ul lui Dumnezeu Boul lui Dumnezeu. 3 (Orn; îc) -de-baltă Bâtlan (de stuh) (Ardea ciuciea). 4 (Iht) Haut.

boulean s.m. 1 Dim. al lui bou; bou tînăr; bouleț, boușor, bouț. 2 Compus: (ornit.) boulean-de-baltă = bîtlan (Ardea ciudea). 3 (Termen depreciativ pentru im) bărbat voinic și prostănac. • sil. bo-u-. pl. -eni. /bou + -ulean.

BOULEAN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou. În ogradă intrase... un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 191. În colț, la marginea poienii, Era un car cu oiștea-ntoarsă Și-n jug, alături, boulenii. GOGA, C. P. 22. Boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gîturile întinse, așteptînd jugul. GÎRLEANU, L. 37. – Pronunțat: bo-u-.

BOULEAN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou.

boulean m. 1. bou tânăr; 2. alt nume dat avatului (a cărui dimensiune în apele noastre trece peste 69 cm.).

bouleán (vest) și boureán (est) m., pl. enĭ (d. boŭ, cu sufixu -lean, ca în cărulean, car mic [Maram.], și infl. de bour). Fam. Boŭ mic, boŭ drăgălaș.

boulean (desp. bo-u-) s. m., pl. bouleni

boulean (bo-u-) s. m., pl. bouleni

boulean s. m., pl. bouleni

BOULEAN s. (pop.) boușor, bouț.

BOULEAN s. v. avat.

BOULEAN s. (pop.) boușor, bouț.

boulean s. v. AVAT.