7 intrări

school Articole pe această temă:

68 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

locotenente sm vz locotenent

CĂPITÁN, căpitani, s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ◊ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). ♦ Căpitan de poștă = administrator al unei poște. 4. Sportiv desemnat să reprezinte și să conducă în timpul unei competiții echipa din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. kapitány.

LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. ◊ (Înv.) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului; căimăcămie. – Din it. locotenenza.

căpitan sm [At: COD. VOR. 35/34 / V: (rar) ~petean / Pl: ~i / E: it capitano, rs капитан] 1-2 (Înv) Persoană care comandă o armată sau o parte a ei Si: comandant. 3 (Pan) Căpetenie (1). 4 Om foarte iscusit Si: strateg. 5 (Pop; îe) A fi fata banului, sora ~ului Se spune despre fetele cu pretenții (de noblețe). 6 (Pop; îe) Ori Stan, ori ~ Se spune când cineva pune totul în joc, riscând tot ce are în vederea unui câștig important. 7 (Fam; gmț; îe) Ai să dai de ~ Tăvăliciu Se spune pentru a avertiza pe cineva că va avea necazuri (dacă va întreprinde o anumită acțiune). 8 (Înv; îc) ~-pașa Comandant al flotei turcești. 9-10 (Ist) Comandant al unui corp de ostași sau slujitori (care aveau și îndatoriri civile). 11 Ofițer superior locotenentului și inferior maiorului. 12 Persoană care are gradul de căpitan (11). 13-14 (Mrn; îc) ~-locotenent Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat (sau de aviație). 15 Ofițer care are gradul de căpitan-locotenent în marină. 16-18 (Îs) ~-de rangul întâi (al doilea, al treilea) Grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului sau maiorului) în marină. 19-21 Ofițer care are gradul de căpitan (16-18). 22 (Mrn; urmat de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher” etc.) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. 23-24 (Îs) ~ de port Persoană însărcinată cu conducerea activității unui port (sau a unui oficiu portuar). 25 (Ist; Buc; îs) ~ul țării Șef administrativ suprem și reprezentant autonomiei (în provinciile austro-ungare). 26 (Iuz; îs) ~ al unui district Șef administrativ al unui județ Si: prefect, (înv) ispravnic. 27 (Mol; Trs; înv; îs) ~ de târg, ~ul orașului Prefect al poliției Si: (iuz) agă. 28 (Iuz; îs) ~ de poștă Diriginte. 29 (Iuz; îs) ~ de barieră Șef al corpului de pază care apăra bariera orașului. 30-31 (Înv) Căpetenie a unei bande de hoți, (de haiduci etc.) 32 (Spt) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. 33 (Bot; îc) ~ul-leacurilor Fierea pământului (Erythraea centaurium). 34 (Bot; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).

colonel1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 261/5 / Pl: ~ei / E: fr colonel, it colonello] 1 Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior. 2 Persoană care poartă acest grad. 3 Locotenent-~ Ofițer cu grad superior, între maior și colonel. 4 Persoană care poartă gradul de locotenent-colonel. 5 General-~ General care comandă un corp de armată. 6 Persoană care poartă gradul de general-colonel (5).

locotenent sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 / V: (iuz) laitnant, leitenant, leoitenant, lietenant, lieutenant, liotenant, litinant, ~e, ~ninte, ~cult~, locumtenente, locutenente, locuținent, logotenente, lotenant / Pl: ~nți / E: it locotenente, lm locumtenens] 1 (Înv; îs) ~ domnesc Persoană care ținea locul unui demnitar Vz (înv) caimacam, regent. 2 (Înv) Reprezentant al unui domn român pe lângă Poarta otomană Si: (înv) chehaie. 3 Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton Si: (înv) porucic. 4 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (3) Si: (înv) porucic. 5 (Îc) ~-major Grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton sau de companie. 6 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (5). 7 (Îc) ~-colonel Grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului Si: (înv) podpolcovnic. 8 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (7). Si: (înv) podpolcovnic. 9 (Înv; îc) ~-comandor Grad de ofițer din aviația sau marina militară, corespunzător gradului de maior. 10 (Înv) Persoană care avea gradul de locotenent (9).

locotenență sf [At: (a. 1848) DOC. EC. 952 / V: (iuz) ~nință, ~nție, locuțiență, locuțiință, locuținție / Pl: ~țe / E: it locotenenza, lm locumtenentia] 1 Funcție de locțiitor. 2s) ~ regală Guvernare provizorie exercitată de una sau mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh. 3 (În Țara Românească și în Moldova; îs) ~ domnească (sau, rar, princiară) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia Si: (înv) căimăcămie. 4 (Pex) Persoană care făcea parte dintr-o locotenență (3). corectată

locotenință sf vz locotenență

locuțiență sf vz locotenență

locuțiință sf vz locotenență

arată toate definițiile

Intrare: căpitan-locotenent
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpitan-locotenent
  • căpitanul-locotenent
plural
  • căpitani-locotenenți
  • căpitanii-locotenenți
genitiv-dativ singular
  • căpitan-locotenent
  • căpitanului-locotenent
plural
  • căpitani-locotenenți
  • căpitanilor-locotenenți
vocativ singular
  • căpitanule-locotenent
plural
  • căpitanilor-locotenenți
Intrare: general-locotenent
general-locotenent substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-locotenent
  • generalul-locotenent
plural
  • generali-locotenenți
  • generalii-locotenenți
genitiv-dativ singular
  • general-locotenent
  • generalului-locotenent
plural
  • generali-locotenenți
  • generalilor-locotenenți
vocativ singular
plural
Intrare: locotenent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenent
  • locotenentul
  • locotenentu‑
plural
  • locotenenți
  • locotenenții
genitiv-dativ singular
  • locotenent
  • locotenentului
plural
  • locotenenți
  • locotenenților
vocativ singular
  • locotenentule
  • locotenente
plural
  • locotenenților
laitnant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locotenente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locoteninte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locultenent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locumtenente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locutenente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuținent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
logotenente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lotenant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: locotenent-colonel
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenent-colonel
  • locotenent-colonelul
plural
  • locotenenți-colonei
  • locotenenți-coloneii
genitiv-dativ singular
  • locotenent-colonel
  • locotenent-colonelului
plural
  • locotenenți-colonei
  • locotenenți-coloneilor
vocativ singular
  • locotenent-colonelule
plural
  • locotenenți-coloneilor
Intrare: locotenent-comandor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenent-comandor
  • locotenent-comandorul
plural
  • locotenenți-comandori
  • locotenenți-comandorii
genitiv-dativ singular
  • locotenent-comandor
  • locotenent-comandorului
plural
  • locotenenți-comandori
  • locotenenți-comandorilor
vocativ singular
  • locotenent-comandorule
plural
  • locotenenți-comandorilor
Intrare: locotenent-major
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenent-major
  • locotenent-majorul
plural
  • locotenenți-majori
  • locotenenți-majorii
genitiv-dativ singular
  • locotenent-major
  • locotenent-majorului
plural
  • locotenenți-majori
  • locotenenți-majorilor
vocativ singular
  • locotenent-majorule
plural
  • locotenenți-majorilor
Intrare: locotenență
locotenență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenență
  • locotenența
plural
  • locotenențe
  • locotenențele
genitiv-dativ singular
  • locotenențe
  • locotenenței
plural
  • locotenențe
  • locotenențelor
vocativ singular
plural
locotenință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locotenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuțiență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuțiință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuținție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpitan-locotenent

  • 1. marină Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

general-locotenent

  • comentariu abreviere gen.-lt.
    surse: DOOM 2

etimologie:

locotenent laitnant locotenente locoteninte locultenent locumtenente locutenente locuținent logotenente lotenant

  • 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120.
      surse: DLRLC
    • Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Persoană care ținea locul unui demnitar.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: locțiitor, -oare
    • 2.1. Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice.
      surse: DN
  • comentariu abreviere lt.
    surse: DOOM 2

etimologie:

locotenent-colonel

  • 1. Grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere lt.-col.
    surse: DOOM 2

etimologie:

locotenent-comandor

  • 1. Grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

locotenent-major

  • 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad.
    surse: DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu abreviere lt.-maj.
    surse: DOOM 2

etimologie:

locotenență locotenință locotenție locuțiență locuțiință locuținție

  • 1. învechit Funcția de locțiitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: regență
    • 1.1. Țara Românească Moldova (În epoca modernă) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: căimăcămie attach_file un exemplu
      exemple
      • Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38.
        surse: DLRLC

etimologie: