7 intrări
- căpitan-locotenent
- general-locotenent
- locotenent
- locotenent-colonel
- locotenent-comandor
- locotenent-major
- locotenență
74 de definiții
din care- explicative (40)
- morfologice (22)
- relaționale (8)
- specializate (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
locotenente sm vz locotenent
CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ◊ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). ♦ Căpitan de poștă = administrator al unei poște. 4. Sportiv desemnat să reprezinte și să conducă în timpul unei competiții echipa din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. kapitány.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. ◊ (Înv.) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului; căimăcămie. – Din it. locotenenza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpitan sm [At: COD. VOR. 35/34 / V: (rar) ~petean / Pl: ~i / E: it capitano, rs капитан] 1-2 (Înv) Persoană care comandă o armată sau o parte a ei Si: comandant. 3 (Pan) Căpetenie (1). 4 Om foarte iscusit Si: strateg. 5 (Pop; îe) A fi fata banului, sora ~ului Se spune despre fetele cu pretenții (de noblețe). 6 (Pop; îe) Ori Stan, ori ~ Se spune când cineva pune totul în joc, riscând tot ce are în vederea unui câștig important. 7 (Fam; gmț; îe) Ai să dai de ~ Tăvăliciu Se spune pentru a avertiza pe cineva că va avea necazuri (dacă va întreprinde o anumită acțiune). 8 (Înv; îc) ~-pașa Comandant al flotei turcești. 9-10 (Ist) Comandant al unui corp de ostași sau slujitori (care aveau și îndatoriri civile). 11 Ofițer superior locotenentului și inferior maiorului. 12 Persoană care are gradul de căpitan (11). 13-14 (Mrn; îc) ~-locotenent Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat (sau de aviație). 15 Ofițer care are gradul de căpitan-locotenent în marină. 16-18 (Îs) ~-de rangul întâi (al doilea, al treilea) Grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului sau maiorului) în marină. 19-21 Ofițer care are gradul de căpitan (16-18). 22 (Mrn; urmat de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher” etc.) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. 23-24 (Îs) ~ de port Persoană însărcinată cu conducerea activității unui port (sau a unui oficiu portuar). 25 (Ist; Buc; îs) ~ul țării Șef administrativ suprem și reprezentant autonomiei (în provinciile austro-ungare). 26 (Iuz; îs) ~ al unui district Șef administrativ al unui județ Si: prefect, (înv) ispravnic. 27 (Mol; Trs; înv; îs) ~ de târg, ~ul orașului Prefect al poliției Si: (iuz) agă. 28 (Iuz; îs) ~ de poștă Diriginte. 29 (Iuz; îs) ~ de barieră Șef al corpului de pază care apăra bariera orașului. 30-31 (Înv) Căpetenie a unei bande de hoți, (de haiduci etc.) 32 (Spt) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. 33 (Bot; îc) ~ul-leacurilor Fierea pământului (Erythraea centaurium). 34 (Bot; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colonel1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 261/5 / Pl: ~ei / E: fr colonel, it colonello] 1 Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior. 2 Persoană care poartă acest grad. 3 Locotenent-~ Ofițer cu grad superior, între maior și colonel. 4 Persoană care poartă gradul de locotenent-colonel. 5 General-~ General care comandă un corp de armată. 6 Persoană care poartă gradul de general-colonel (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
laitnant sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenent sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 / V: (iuz) laitnant, leitenant, leoitenant, lietenant, lieutenant, liotenant, litinant, ~e, ~ninte, ~cult~, locumtenente, locutenente, locuținent, logotenente, lotenant / Pl: ~nți / E: it locotenente, lm locumtenens] 1 (Înv; îs) ~ domnesc Persoană care ținea locul unui demnitar Vz (înv) caimacam, regent. 2 (Înv) Reprezentant al unui domn român pe lângă Poarta otomană Si: (înv) chehaie. 3 Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton Si: (înv) porucic. 4 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (3) Si: (înv) porucic. 5 (Îc) ~-major Grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton sau de companie. 6 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (5). 7 (Îc) ~-colonel Grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului Si: (înv) podpolcovnic. 8 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (7). Si: (înv) podpolcovnic. 9 (Înv; îc) ~-comandor Grad de ofițer din aviația sau marina militară, corespunzător gradului de maior. 10 (Înv) Persoană care avea gradul de locotenent (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenență sf [At: (a. 1848) DOC. EC. 952 / V: (iuz) ~nință, ~nție, locuțiență, locuțiință, locuținție / Pl: ~țe / E: it locotenenza, lm locumtenentia] 1 Funcție de locțiitor. 2 (Îs) ~ regală Guvernare provizorie exercitată de una sau mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh. 3 (În Țara Românească și în Moldova; îs) ~ domnească (sau, rar, princiară) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia Si: (înv) căimăcămie. 4 (Pex) Persoană care făcea parte dintr-o locotenență (3). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locoteninte sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenință sf vz locotenență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenție sf vz locotenență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locultenent sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locumtenente sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locutenente sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locuțiență sf vz locotenență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locuțiință sf vz locotenență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locuținent sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locuținție sf vz locotenență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
logotenente sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lotenant sm vz locotenent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPITAN, căpitani, s. m. 1. (În armata de uscat și în aviație) Ofițer venind astăzi în grad între locotenent-major și maior. Poartă haine înfirate. De-i și simplu trumbițaș; Cine-l vede îl socoate Căpitan, iar nu ostaș. NEGRUZZI, S. II 75. Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătunele? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau din aviație. Căpitan de rangul al treilea (sau al doilea sau întîi) = grad corespunzător maiorului (locotenent-colonelului sau colonelului). Căpitan de vas (sau de șlep, de remorcher) = persoană care conduce un vas. De la masa căpitanilor de șlepuri și remorchere, marinarii... se apropiau încet cu scaunele, își ciuleau urechile ca să prindă mai bine tot ce se vorbea la masa căpitanilor veritabili, de la vapoarele mari. BART, E. 27. Căpitan de port sau căpitanul portului = comandant sau șef însărcinat cu administrarea și dirijarea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Învechit, uneori determinat prin «de oaste» sau «al oștii», «al oștilor») Persoană care comanda o oștire sau parte a ei; comandant. Ești căpitan de oaste și prieten al domnului Bogdan. DELAVRANCEA, A. 61. Calul lui însă l-au luat căpitanul oștii și au purces mai departe. SBIERA, P. 122. Împăratul făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său, La care ospăț au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți: împărați, crai, voievozi, căpitanii oștilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231. În sfîrșit, să mai știți bine Că și împăratu vine, Cu căpitani, cu catane. TEODORESCU, P. P. 172. Căpitan-pașa = comandant al flotei turcești. Da-n caic cine era? – Era căpitan-pașa. ALECSANDRI, P. P. 124. Căpitan de poștă (sau de poște) = administratorul unei poște. Acolo, după ce m-am rugat și m-am certat vreo două ceasuri cu căpitanul de poște, cu căpităneasa și cu ceaușul, mi s-a dat de hatîr un surugiu cu șase cai în loc de opt. GHICA, S. A. 95. 3. (Învechit) Căpetenie de haiduci. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ♦ Căpetenie a unei bande de hoți. Tîlharii o duse la căpitanul lor. ISPIRESCU, L. 134. 4. Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul unei echipe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONEL, colonei, s. m. Ofițer superior în ierarhia militară, imediat inferior generalului. Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156. Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144. Locotenent-colonel = ofițer superior maiorului și inferior colonelului. – Pl. și: (învechit) coloneli (MACEDONSKI, O. III 22).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad în armată, imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer avînd acest grad. Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77. ◊ Locotenent-major = (grad de) ofițer mai mare decît locotenentul și mai mic decît căpitanul. Locotenent-colonel = (grad de) ofițer mai mare decît maiorul și mai mic decît colonelul. (Învechit) Locotenent-comandor = (grad de) ofițer din aviația sau marina militară echivalent cu maiorul. 2. (Învechit) Persoană care ține locul unui demnitar (domn, mitropolit etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ, locotenențe, s. f. (Învechit) Organ administrativ-politic (compus de obicei din mai multe persoane) care ține locul domnitorului (sau al monarhului) și exercită atribuțiile acestuia în timpul absenței, a incapacității lui sau în cazul cînd tronul este vacant. V. regență, căimăcămie. Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAJOR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni; în opoziție cu minor) Care a împlinit vîrsta cînd se poate bucura prin lege de drepturi civile și politice depline. Eleonora era majoră, era stăpînă pe moșie mai mult ca oricînd. DUMITRIU, B. F. 146. Ca mîine vii să-mi ceri consimțămîntul; și nu ți-l dau... – Nu-mi pasă; sînt majoră. D. ZAMFIRESCU, R. 139. 2. Foarte important, principal, de căpetenie. Preocuparea lor majoră, artă sau speculația filozofică, le absoarbe întreaga existență. SADOVEANU, E. 30. ◊ Caz de forță majoră v. forță. 3. (Mil.; numai în expr.) Sergent-major v. sergent. Locotenent-major v. locotenent. (Ieșit din uz) Plutonier-major v. plutonier. Stat-major = grup de ofițeri care funcționează pe lîngă un comandant în scopul conducerii trupelor. [Un] general scund și grozav de spătos, în uniformă cu buzunări numeroase și enorme, încît ar fi putut cuprinde toată arhiva marelui stat-major. C. PETRESCU, Î. II 71. 4. (Muz.; în expr.) Gamă majoră = modul diatonic (cu semitonuri între treptele 3-4 și 7-8) pe care se bazează sistemul armonic tonal. 5. (Logică; în expr.) Termen major (sau premisă majoră) = unul din cei doi termeni (sau din cele două premise) ai unui silogism, și anume acela care conține obiectul concluziei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONEL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtînd acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLONEL1 s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOCOTENENT s. m. 1. locțiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< it. locotenenza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOCOTENENT ~ți m. Ofițer cu grad imediat superior sublocotenentului. * ~ major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. ~-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. /<it. locotenente
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ ~e f.: ~ domnească organ administrativ-politic, care ținea locul domnului, exercitând atribuțiile acestuia. /<it. lougotenenza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenent m. 1. locțiitor de Domn; 2. ofițer imediat sub un șef pe care îl suplinește în unele cazuri; 3. ofițer mai jos de căpitan: locotenent de artilerie; locotenent colonel, ofițer superior mai jos de colonel.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locotenență f. 1. funcțiunea locotenentului și gradul său; 2. în special, interimatul după abdicarea lui Cuza (1866): Locotenența domnească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*locotenént m. (d. it. locotenente și luogotenente, d. luogo, loc, și tenente, care ține; fr. lieutenant. V. loc). Acela care ține locu altuĭa: locotenent de domn. Ofițer între sublocotenent și căpitan. Locotenent-colonel (pl. locotenențĭ-colonelĭ), ofițer între maĭor și colonel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*locotenénță f., pl. e (it. loco- și luogotenenza, fr. lieutenance). Funcțiunea saŭ gradu de locotenent. Locotenență domnească, una saŭ maĭ multe persoane care țin locu unuĭ domn (cum a fost la 1866 în România după detronarea luĭ Cuza).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpitan-locotenent (înv.) s. m., pl. căpitani-locotenenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
general-locotenent s. m., art. general-locotenentul; pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
locotenent s. m., pl. locotenenți; abr. lt.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
locotenent-colonel s. m., art. locotenent-colonelul; pl. locotenenți-colonei, art. locotenenți-coloneii; abr. It.-col. corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
locotenent-comandor s. m., art. locotenent-comandorul; pl. locotenenți-comandori, art. locotenenți-comandorii; abr. It.-cdor
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
locotenență s. f., g.-d. art. locotenenței; pl. locotenențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpitan-locotenent s. m., pl. căpitani-locotenenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locotenent s. m., pl. locotenenți; abr. lt.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locotenent-colonel s. m., pl. locotenenți-colonei; abr. lt.-col.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!locotenent-comandor s. m., pl. locotenenți-comandori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locotenent-major s. m., pl. locotenenți-majori; abr. lt.-maj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locotenență s. f., g.-d. art. locotenenței; pl. locotenențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpitan-locotenent s. m., pl. căpitani-locotenenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenent s. m., pl. locotenenți; abr. lt.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenent-colonel s. m., pl. locotenenți-colonei; abr. lt-col.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenent-comandor s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenent-major s. m., pl. locotenenți-majori; abr. lt-maj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locotenență s. f., g.-d. art. locotenenței; pl. locotenențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
general-locotenent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
locotenent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOCOTENENT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCOTENENT DOMNESC s. v. regent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ s. v. regență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. v. căimăcămie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCOTENENT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenent domnesc s. v. REGENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locotenență s. v. REGENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. (IST.) căimăcămie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LOCOTENENT-COMANDOR, a) grad militar de ofițer superior situat ca treaptă între maior și comandor; b) persoană care poartă acest grad.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locotenent, locotenenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni medii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locotenent-colonel locotenenți-colonei s. m. chiștoc mare de țigară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căpitan-locotenent, căpitani-locotenențisubstantiv masculin
- 1. Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. DEX '09 DLRLC
general-locotenent, generali-locotenențisubstantiv masculin
- comentariu gen.-lt. DOOM 2
locotenent, locotenențisubstantiv masculin
- 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. DEX '09 DLRLC DN
- Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. DLRLC
- Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77. DLRLC
-
- 2. Persoană care ținea locul unui demnitar. DEX '09 DLRLC DNsinonime: locțiitor
- 2.1. Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. DN
-
- comentariu lt. DOOM 2
etimologie:
- locotenente DEX '09 DEX '98 DN
locotenent-colonel, locotenenți-coloneisubstantiv masculin
- 1. Grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. DEX '09 DLRLC DN
- comentariu lt.-col. DOOM 2
locotenent-comandor, locotenenți-comandorisubstantiv masculin
- 1. Grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. DEX '09 DLRLC DN
locotenent-major, locotenenți-majorisubstantiv masculin
- 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. DEX '98 DLRLC DN
- comentariu lt.-maj. DOOM 2
locotenență, locotenențesubstantiv feminin
- 1. Funcția de locțiitor. DEX '09 DEX '98sinonime: regență
- 1.1. (În epoca modernă) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului. DEX '09 DLRLC DNsinonime: căimăcămie
- Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38. DLRLC
-
-
etimologie:
- locotenenza DEX '09 DEX '98 DN