4 definiții pentru general-locotenent
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
general-locotenent s. m., art. general-locotenentul; pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.
general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
general-locotenent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: general-locotenent
general-locotenent substantiv masculin
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
general-locotenent, generali-locotenențisubstantiv masculin
- comentariu gen.-lt. DOOM 2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.