LOCOTENENȚĂ, locotenențe, s. f. (Învechit) Organ administrativ-politic (compus de obicei din mai multe persoane) care ține locul domnitorului (sau al monarhului) și exercită atribuțiile acestuia în timpul absenței, a incapacității lui sau în cazul cînd tronul este vacant. V. regență, căimăcămie. Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38.