Definiția cu ID-ul 45100:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCOTENENȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.