locotenență s.f. 1 (milit.) <înv.> leitenanță. Locotenența este funcția de locotenent. 2 (în Ev. Med., în Țările Rom.) locotenență domnească = caimacamlâc, căimăcămie, <rar> locotenență princiară, <înv.> căimăcămire, căimăcămit. Locotenența domnească era forma de guvernământ provizoriu instituită în timpul când tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; (rar) locotenență princiară v. Caimacamlâc. Căimăcămie. Locotenență domnească. 3 (polit.; înv.; și locotenență regală) v. Regență.