2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leale sf vz lele

LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc3. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

LÉLE s. f. (Pop.) 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică1. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja.

leal, ~ă a [At: NEGULICI, 404 / P: le-al / Pl: ~i, ~e / E: it leale] 1 (D. oameni) Care își respectă cuvântul dat, angajamentul etc. Si: parolist. 2 Corect. 3 Onest. 4 Sincer. 5-6 (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sinceritate sau corectitudine.

lele2[1] sf vz lili

  1. În original, fără accent. Definiția principală recomandă forma accentuată: lele, deși cuvântul principal este accentuat: lili LauraGellner

lele1 sfs [At: PRAV. GOV. 104 / V: lealea / E: bg леля] 1 (Îvp; îs) ~ mare Soră a tatălui sau a mamei unei persoane Si: mătușă. 2 (Îvp; îs) ~ mică Verișoară a unuia dintre părinți Si: mătușă. 3 (Îvp; îas) Soție a unchiului Si: mătușă, tanti. 4 (Pop) Termen de respect folosit de frați pentru a vorbi cu sau despre sora mai mare Si: (pop) leică1 (1). 5 (Pop) Termen de respect cu care se adresează o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă Si: (pop) leică1 (3). 6 (Pop; pex) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei sau femeile vorbesc între ele. 7 Femeie. 8 (Pop; pex) Femeie de la țară. 9 (Pop) Termen de respect folosit de copii pentru a vorbi cu mama vitregă. 10 Termen de afecțiune cu care o femeie se adreseză unei persoane mai tinere. 11 (Pop; îe) Ce porți ~o chelbea-n cap? – Dacă-i modă ce să-i fac? Se spune femeilor care își schimbă portul după modă, chiar dacă nu sunt tinere sau nu le stă bine. 12 (Pop; îe) Daca badea ar avea codițe i s-ar zice ~ Se spune despre bărbatul care se amestecă în treburile femeiești. 13 (Pop) Termen cu ajutorul căruia un bărbat vorbește cu sau despre femeia iubită. 14 (Dep) Calificativ injurios dat unei femei imorale. 15 (Îe) Când ~a tot zâmbește, umblă după căpătuit Se spune despre o femeie care ademenește bărbații. 16 (Pop; îe) Lumea piere de belea, ~a pune să se bea Se spune despre o persoană care procedează nepotrivit față de situația în care se află. 17 (Pop; îe) Și-a găsit hârbul copacul, tigva dopul și ~a bărbatul Se spune când o femeie rea își găsește un bărbat la fel de rău. 18 (Pop; îe) ~a joacă până-n noapte, iar bărbatu-i e pe moarte Se spune despre o femeie care are un amant. 19 (Pop; îe) Fecior (sau fiu, copil, pui, rar, fată) de ~ Bastard. 20 (Fam; îlav) În (sau de) dorul ~lii Într-o doară. 21 (Fam; îal) Fără rost. 22 (Fam; îe) A vorbi în dorul ~lii A vorbi fără sens. 23 (Buc; art.; îs) ~a albă Horă nedefinită mai îndeaproape. 24 (Buc; art.; îs) ~a albă Melodie după care se execută această horă. 25 (Buc; art.; îs) ~a cu rufe Horă nedefinită mai îndeaproape. 26 (Buc; art.; îs) ~a cu rufe Melodie după care se execută această horă.

LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

LÉLE s. f. 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică1. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja.

LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. (Despre oameni) Care își respectă cuvîntul dat; corect, sincer, cinstit. Acei cari l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios. GHICA, S. 68. ◊ (Substantivat) Cîte o amestecătură bizară de bun și de rău, de leal și de perfid. BOLINTINEANU, O. 419. – Pronunțat: -le-al.

LÉLE s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) 1. Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. V. dadă, țață. Nu-i voie, lele... nu înțelegeți că nu-i voie? CAMILAR, N. II 77. Acolo ne întîlnim cu lelea Stanca. SADOVEANU, P. M. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142. ♦ (În poezia populară) Femeie tînără, iubită. Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badii l-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. Și-a pierdut sărmana lele Dragostele tinerele. ALECSANDRI, P. P. 283. 2. Femeie cu purtări rele. Am aflat eu trebile tale, leleo!... tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37. Lumea piere de belea, Lelea pune să se lea = țara arde și baba se piaptănă, v. arde.Loc. adv. În dorul lelii v. dor. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, coțcar; ticălos. Trei voinici feciori de lele tăbărît-au pe-nserate; Dairaua cu cimpoiul și ghitara tac speriate. IOSIF, P. 62. M-ai mîncat friptă! fecior de lele ce mi-ai fost. ISPIRESCU, L. 195. În pădurea de la Strungă Sînt de cei cu pușca lungă... Feciori de lele nebună! ALECSANDRI, P. I 57. Alelei, feciori de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73.

LÉLE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă. ♦ (În poezia populară) Femeie tânără; iubită. 2. Femeie cu purtări rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

LEÁL, -Ă adj. Credincios cuvântului dat; sincer, cinstit. [Pron. le-al. / < it. leale].

LEÁL, -Ă adj. care își respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel. (< it. leale)

LEÁL ~ă (~i, ~e) Care respectă fidel angajamentele luate; caracterizat prin onestitate și probitate; loial. [Sil. le-al] /<it. leale

LÉLE f. pop. (folosit și ca termen de adresare pe lângă numele respectiv) 1) Soră mai mare sau orice femeie mai în vârstă. 2) (în poezia populară) Femeie în raport cu bărbatul cu care se află în relații de dragoste; mândră; iubită. 3) peior. Femeie de moravuri ușoare. * Pui (sau fecior, fiu) de ~ om șmecher, șiret; coțcar. A umbla în dorul ~ii a umbla fără rost, brambură. A pleca în dorul ~ii a se duce fără a ști unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

lele f. 1. titlu ce se dă la țară unei surori sau femei mai în vărstă (diminutiv: leliță și leică); 2. iubită: fecior de lele, bastard; în dorul lelii, într’o doară: plecă și el cam în dorul lelii ISP. [Bulg. LELE, mătușă (cf. gr. mod. lalà, mătușă și turc. lolò, lele); v. dadă; scurtat lea, diminutiv leică = leleică)].

*leál, -ă adj. (it. leale, d. lat. legalis, legal; fr. loyal). Onest și sincer: om, caracter leal. Adv. În mod leal. – Barb. loĭal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leál adj. m., pl. leáli; f. leálă, pl. leále

arată toate definițiile

Intrare: leal
leal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leal
  • lealul
  • lealu‑
  • lea
  • leala
plural
  • leali
  • lealii
  • leale
  • lealele
genitiv-dativ singular
  • leal
  • lealului
  • leale
  • lealei
plural
  • leali
  • lealilor
  • leale
  • lealelor
vocativ singular
plural
Intrare: lele
substantiv feminin (F128)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lele
  • lelea
plural
genitiv-dativ singular
  • lelei
  • lelii
plural
vocativ singular
  • lele
  • leleo
plural
leale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leal

etimologie:

lele leale popular

  • 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: leică (lele) diminutive: leliță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu-i voie, lele... nu înțelegeți că nu-i voie? CAMILAR, N. II 77.
      surse: DLRLC
    • Acolo ne întîlnim cu lelea Stanca. SADOVEANU, P. M. 47.
      surse: DLRLC
    • Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mândră attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badii l-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244.
        surse: DLRLC
      • Și-a pierdut sărmana lele Dragostele tinerele. ALECSANDRI, P. P. 283.
        surse: DLRLC
  • 2. Femeie rea sau imorală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am aflat eu trebile tale, leleo!... tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37.
      surse: DLRLC
    • Lumea piere de belea, Lelea pune să se lea = țara arde și baba se piaptănă.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos.
      exemple
      • Trei voinici feciori de lele tăbărît-au pe-nserate; Dairaua cu cimpoiul și ghitara tac speriate. IOSIF, P. 62.
        surse: DLRLC
      • M-ai mîncat friptă! fecior de lele ce mi-ai fost. ISPIRESCU, L. 195.
        surse: DLRLC
      • În pădurea de la Strungă Sînt de cei cu pușca lungă... Feciori de lele nebună! ALECSANDRI, P. I 57.
        surse: DLRLC
      • Alelei, feciori de lele! Căci răpiși zilele mele! ALECSANDRI, P. P. 73.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: