15 definiții pentru șmecher (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șmecher, ~ă [At: ISPIRESCU, U. 125 / V: (reg) jm~, sm~ (A și: ~cher), smicher, șmicher, zm~ smf, a, (arg; forme prescurtate) șme, șmec (Pl: șmeci) sm / A și: (reg) ~cher / Pl: ~i, ~e / E: ger Schmecker „persoană cu gust rafinat”] 1-2 smf, a (Persoană) care știe să iasă din încurcături Si: abil, dezghețat (7), isteț, șiret3 (4), (fam) șmecheros (1). 3-4 smf, a (Persoană) care nu poate fi păcălită Si: abil, dezghețat (5), isteț, (fam) șmecheros (2). 5-6 smf, a (Dep) (Persoană) care se pricepe la trucuri, la viclenii Si: (fam) șmecheros (3), (arg) șpilăr (1-2). 7 sm (Fam) Tânăr care caută să se remarce ca om de spirit prin manifestări ostentative (și impertinente), menite să epateze (și să scandalizeze) pe cei din jur. 8-10 sm (Arg; îlav) A la șme Ca șmecherii (1, 5, 7).

șmecher a. și m. foarte șiret: mai șmecheri decât cărturarii cei vechi ISP. [Cf. nemț. SCHMECKER, care cearcă băuturile].

șmécher m. (germ. schmecker, om cu gust fin, d. schmecken. Cp. cu savant). Fam. Șiret, priceput. Șarlatan. V. măĭestru.

șmicher, ~ă smf, a vz șmecher

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; adj. f., s. f. șmecheră, pl. șmechere

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; adj. f., s. f. șmecheră, pl. șmechere

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; f. sg. șmecheră, pl. șmechere

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șmecher TDRG constată: „concordă din punctul de vedere fonetic cu germ. Schmecker”. CADE pornește, evident greșit, de la germ. Schmeichler, refăcut după germ. Schmecker DU, de la germ. Schmecker „om care încearcă băuturile” mai curînd ar trebui să avem în vedere înțelesul „om căruia îi plac mîncările fine”, cum propune Scriban. Cuvîntul există și în bulgărește, exact sub aceeași formă, cu numeroase derivate ca шмeкepuя, шмeкepлък, iar PCБKE îl consideră provenit din germană. Mi se pare însă exclus ca cele două limbi vecine, româna și bulgara, să fi împrumutat independent una de alta acest cuvînt cu exact aceeași forma și același înțeles. Poziția geografica ar indica româna ca intermediar între germană și bulgară (poate totuși situația contrară ne întîmpină la șperț, vezi ER, p. 151-152). În favoarea românei vorbește încă un element: româna a cunoscut un cuvînt teșmec, „înșelătorie”, de origine turcă singurul care îl inserează și care dă și etimologia este Scriban (copiat de DLrM). Este însă cunoscut teșmecherie (La exemplele din Alecsandri, citate de Tiktin, trebuie adăugat unul din Matei Millo, Baba Hîrca, la Al. Niculescu, Primii noștri dramaturgi, p. 374). Singurul care încearcă o explicație este iarăși Scriban, care socotește că teșmecherie ar fi derivat din teșmec sub influența lui șmecherie. Mi se pare mult mai probabil contrariul: teșmecherie, care e mai vechi, derivat de la teșmec, a devenit într-un fel oarecare șmecherie, sau, în cel mai bun caz, a avut influență asupra lui șmecherie dacă acesta e de origine germană. Ar însemna în primul rînd că șmecher e derivat regresiv din șmecherie, iar în al doilea rînd că bulgara, care nu pare să cunoască pe teșmec, a luat pe шмeкep din românește.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șmecher, șmecheri s. m. 1. v. șme. 2. (deț.) homosexual activ. 3. om glumeț și descurcăreț.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

șme s. invar. (intl.) delincvent, infractor.

șmecher cu legitimație expr. (intl.) infractor temut / cu antecendente penale.

taxă de șmecher expr. (intl.) taxă de protecție pe care o percep diferite bande de infractori patronilor de magazine sau localuri publice.

Intrare: șmecher (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmecher
  • șmecherul
  • șmecheru‑
plural
  • șmecheri
  • șmecherii
genitiv-dativ singular
  • șmecher
  • șmecherului
plural
  • șmecheri
  • șmecherilor
vocativ singular
  • șmecherule
  • șmechere
plural
  • șmecherilor
șme
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șmec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șmicher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șmecher, șmecherisubstantiv masculin
șmecheră, șmecheresubstantiv feminin
șmecher, șmecherăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa nătîng și amorezat cum ești, tot te crezi puțin mai șmecher și-ți închipui că tu profiți de pe urma lor. DEMETRIUS, C. 44. DLRLC
    • format_quote Flăcăii noștri erau îndrăzneți și șmecheri, comedie mare. De multe ori dădeau în avantposturile turcești, se luau la harță, scăpau ca prin urechile acului și se întorceau aducînd arme și prinși. SADOVEANU, O. VI 86. DLRLC
    • format_quote Nu era nimic adevărat din ceea ce vestise cu glas plin de însuflețire acel șmecher Leușcan. SADOVEANU, L. 81. DLRLC
    • format_quote Șmecher de port din Brăila. BART, E. 245. DLRLC
etimologie:
  • limba germană Schmecker „persoană cu gust rafinat” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.