8 definiții pentru jacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

ja sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 11 / Pl: jăci / E: mg zsák] (Reg) Sac de pânză rară, în care se pune la scurs cașul, urda sau brânza de vacă.

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jácă (săculeț) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÁCĂ s. v. săculeț, traistă.

ja s. v. SĂCULEȚ. TRAISTĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).

Intrare: jacă
jacă (g.-d. art. jăcii) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ja
  • jaca
plural
  • jăci
  • jăcile
genitiv-dativ singular
  • jăci
  • jăcii
plural
  • jăci
  • jăcilor
vocativ singular
plural
jacă (g.-d. art. jecii) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ja
  • jaca
plural
  • jeci
  • jecile
genitiv-dativ singular
  • jeci
  • jecii
plural
  • jeci
  • jecilor
vocativ singular
plural
jacă (g.-d. art. jacăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ja
  • jaca
plural
genitiv-dativ singular
  • jacăi
plural
vocativ singular
plural

jacă

  • 1. regional Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: