3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOCENTÁ, inocentez, vb. I. Tranz. A declara nevinovat, a dezvinovăți. – Din fr. innocenter.

INOCENTÁ, inocentéz, vb. I. tr. A declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neștiutor; a dezvinovăți, a justifica. (< fr. innocenter)

inocentá vb. I A dezvinovăți, a declara (pe cineva) nevinovat; a reabilita ◊ „Televiziunea noastră a acordat celor de mai sus spații ample, mult prea mari, desigur pentru a-i inocenta pe cei în cauză pentru trecutul mai îndepărtat și pentru a spăla în acest fel de păcate întreaga nomenclatură.” Expres 30 III5 IV 90 p. 6 (din fr. innocenter; D. Urițescu CV 77)

INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.

INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.

INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

inocent, ~ă smf, a [At: EMINESCU, N. 34 / V: (înv) innocient, inno~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr innocent, it innocente, lat innocens, -tis] 1-4 (Persoană) care (este sau) pare plină de nevinovăție Si: candid. 5-6 (Persoană) care nu face rău Si: inofensiv. 7-8 (Irn) (Persoană) naivă.

inocență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) innocință / Pl: ~țe / E: lat innocentia, fr innocence, it innocenza] 1 Candoare. 2 Nevinovăție. 3 (Irn) Naivitate.

INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nevinovat, curat la suflet, candid; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește nevinovăție, curățenie sufletească. Știa că bolnavul redevine un copil, cu toate poftele și mulțumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, Î. II 47. Fata dormea fericită, cu surîsul ei inocent pe buze. BART, E. 161. Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. Un zîmbet... atît de inocent trecu peste fața lui. id. N. 34. ◊ (Adverbial) Sorbind cu deliciu ceaiul... ei își petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. 2. Fig. (Ironic) Naiv, simplu; ignorant. O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice că sînt inocent în materie. GHEREA, ST. CR. III 204.

INOCÉNȚĂ s. f. 1. Nevinovăție; curăție sufletească, candoare. Am pierdut chiar amintirea inocenței de-altădată. MACEDONSKI, O. I 11. Paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. EMINESCU, O. I 29. După acuzarea femeii acesteia, judecătorii începură a se îndoi despre inocența mea. BOLINTINEANU, O. 407. 2. Fig. (Ironic) Naivitate, simplitate; ignoranță.

INOCÉNT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].

INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].

INOCÉNT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)

INOCÉNȚĂ s. f. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ◊ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță. (< fr. innocence, lat. innocentia)

INOCÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranței sau a lipsei de experiență; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă ~tă. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis

INOCÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter inocent; curățenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăție. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenței] /<fr. innocence, lat. innocentia

arată toate definițiile

Intrare: inocenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inocenta
  • inocentare
  • inocentat
  • inocentatu‑
  • inocentând
  • inocentându‑
singular plural
  • inocentea
  • inocentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inocentez
(să)
  • inocentez
  • inocentam
  • inocentai
  • inocentasem
a II-a (tu)
  • inocentezi
(să)
  • inocentezi
  • inocentai
  • inocentași
  • inocentaseși
a III-a (el, ea)
  • inocentea
(să)
  • inocenteze
  • inocenta
  • inocentă
  • inocentase
plural I (noi)
  • inocentăm
(să)
  • inocentăm
  • inocentam
  • inocentarăm
  • inocentaserăm
  • inocentasem
a II-a (voi)
  • inocentați
(să)
  • inocentați
  • inocentați
  • inocentarăți
  • inocentaserăți
  • inocentaseți
a III-a (ei, ele)
  • inocentea
(să)
  • inocenteze
  • inocentau
  • inocenta
  • inocentaseră
Intrare: inocent
inocent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inocent
  • inocentul
  • inocentu‑
  • inocentă
  • inocenta
plural
  • inocenți
  • inocenții
  • inocente
  • inocentele
genitiv-dativ singular
  • inocent
  • inocentului
  • inocente
  • inocentei
plural
  • inocenți
  • inocenților
  • inocente
  • inocentelor
vocativ singular
plural
innocent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
innocient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inocență
inocență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inocență
  • inocența
plural
  • inocențe
  • inocențele
genitiv-dativ singular
  • inocențe
  • inocenței
plural
  • inocențe
  • inocențelor
vocativ singular
plural
innocință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inocenta

etimologie:

inocent innocent innocient

  • 1. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție.
    exemple
    • Știa că bolnavul redevine un copil, cu toate poftele și mulțumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, Î. II 47.
      surse: DLRLC
    • Fata dormea fericită, cu surîsul ei inocent pe buze. BART, E. 161.
      surse: DLRLC
    • Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • Un zîmbet... atît de inocent trecu peste fața lui. EMINESCU, N. 34.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Sorbind cu deliciu ceaiul... ei își petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

inocență innocință

etimologie: