14 definiții pentru ignorant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

ignorant, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ignorant, it ignorante, ger ignorant] 1-2 (Persoană) care nu are cunoștințe elementare. 3-4 (Persoană) care nu are studii. 5-6 (Om) incult. 7-8 (Persoană) care nu cunoaște ceva.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj. (Despre oameni) Fără învățătură, fără cunoștințe, incult. Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. ◊ (Substantivat) Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10.

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].

IGNORÁNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)

IGNORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neștiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant

ignorant a. și m. neștiutor (de carte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte

ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl. ignoránți; f. sg. ignorántă, pl. ignoránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IGNORÁNT adj., s. 1. v. incult. 2. v. incapabil. 3. v. necunoscător.

IGNORANT adj., s. 1. incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Un om ~.) 2. incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 3. necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~.)

Ignorant ≠ erudit, învățat, știutor


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Intrare: ignorant (s.m.)
  • silabație: ig-no-rant, i-gno-rant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorant
  • ignorantul
  • ignorantu‑
plural
  • ignoranți
  • ignoranții
genitiv-dativ singular
  • ignorant
  • ignorantului
plural
  • ignoranți
  • ignoranților
vocativ singular
  • ignorantule
  • ignorante
plural
  • ignoranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ignorant ignorantă

etimologie: