17 definiții pentru candid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: cándid] – Din fr. candide, lat. candidus.

candid, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 163. / Pl: ~izi, ~e / E: fr candide, lat candidus] Plin de candoare Si: curat, neprihănit, nevinovat, pur.

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru candidă... între două stînci. IBRĂILEANU, A. 11.

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).

CANDÍD, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].

CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus)

CANDÍD ~dă (~zi, ~de) 1) Care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat prin candoare. Privire ~dă. /<fr. candide, lat. candidus

*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

candíd/cándid adj. m., pl. candízi/cándizi; f. candídă/cándidă, pl. candíde/cándide

candíd adj. m., pl. candízi; f. sg. candídă, pl. candíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANDÍD adj. 1. v. inocent. 2. v. ingenuu.

CANDID adj. 1. cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.) 2. credul, ingenuu, inocent, naiv, neștiutor. (O ființă ~.)

Candid ≠ vinovat, ipocrit

Intrare: candid
candid adjectiv
  • pronunție: candid, candid
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candid
  • candidul
  • candidu‑
  • candi
  • candida
plural
  • candizi
  • candizii
  • candide
  • candidele
genitiv-dativ singular
  • candid
  • candidului
  • candide
  • candidei
plural
  • candizi
  • candizilor
  • candide
  • candidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

candid

etimologie: