SIMPLITÁTE s. f. 1. Însușirea a tot ce este simplu și lipsit de complicații, lipsă de formalitate; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie. Aceeași mare simplitate a lor dintotdeauna. BOGZA, C. O. 305. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși, niște ochi în care lăcrămau naivitatea, simplitatea și umilința, fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie și aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul în toată simplitatea sa. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ Lipsă de podoabe căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). În trecutele zile un june... plin de idei nouă mai mult bune decît greșite, îmi ceti o compunere a sa, care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mai mult decît prin simplitate. NEGRUZZI, S.I 255. Cevași din măreața simplitate a hronicilor noastre se revarsă în «Hronica Romînilor». RUSSO, S. 45. 2. Credulitate, naivitate. [Freischütz este] simplitatea cea mai naivă în viața reală. ODOBESCU, S. III 99. ♦ Însușire a unei persoane cu apucături și gesturi simple; naivitate. Colonelul se amuza și el cu simplitate, povestind. CAMIL PETRESCU, U. N. 235.

SIMPLITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate].

SIMPLITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi simplu; simplicitate. ◊ lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament; sinceritate. 2. naivitate, credulitate. (< simplu + -itate)

SIMPLITÁTE f. 1) Caracter simplu. 2) Lipsă de artificialitate; originalitate. 3) Comportament simplu, lipsit de prefăcătorie. [G.-D. simplității] /simplu + suf. ~itate

simplitate f. 1. însușirea lucrurilor simple: simplitatea moravurilor; 2. caracterul unei persoane simple; 3. prea mare credulitate.

*simplicitáte f. (lat. simplicílas, -ális). Calitatea de a fi simplu: simplicitatea uneĭ mașini, a moravurilor, a hainelor. Candoare, naivitate, prostie: e o simplicitate a vorbi așa. – Și simplitate (format d. simplu).

simplitáte s. f., g.-d. art. simplitắții

simplitáte s. f., g.-d. art. simplității

simplitate, -tăți.

SIMPLITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. v. sobrietate. 3. simplicitate. (~ expresiei.) 4. v. naturalețe. 5. v. modestie. 6. v. naivitate.

SIMPLITATE s. 1. facilitate, înlesnire, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. modestie, simplicitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.) 3. simplicitate. (~ expresiei.) 4. degajare, dezinvoltură, firesc, naturalețe, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 5. modestie, simplicitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiției cuiva.) 6. credulitate, naivitate, simplicitate. (~ și neștiința lui.)

Simplitate ≠ complexitate, vanitate