NEVINOVĂȚIE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

nevinovăție sf [At: ANTIM, P. XXIII / Pl: ~ii / E: ne- + vinovăție] 1 Lipsă de vinovăție. 2 Stare a unei persoane care nu are nici o vină. 3 Calitate a unei persoane care nu este atinsă de nici un rău. 4 Calitate a unei persoane care ignoră răul. 5 Calitate a unei persoane care este incapabilă de a comite un rău. 6 (Pex) Inocență. 7 Naivitate (1). 8 (Îlav) Cu ~ În chip nevinovat (24). 9 (Îal) Cu candoare.

NEVINOVĂȚIE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ◊ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Ne- + vinovăție.

NEVINOVĂȚIE s. f. 1. Lipsă de vinovăție, de vină; calitatea celui nevinovat. Împăratul și împărăteasa, văzînd nevinovăția lui Afin, începură a plînge. ISPIRESCU, L. 118. 2. Inocență, candoare; castitate. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300. Cu amîndouă mînile... șterse ea singură... locul unde mă sărutase cu atîta nevinovăție. HOGAȘ, M. N. 19. ♦ Naivitate, simplitate. Auzind bietul om vorbele păgubașului, au prins a schimba fețe, dară tot se îmbărbătă și-i zise cu nevinovăție: ce? eu să-ți plătesc? SBIERA, P. 254.

NEVINOVĂȚIE ~i f. (negativ de la vinovăție) Curățenie morală; candoare; inocență. ◊ Cu ~ cu candoare; în mod nevinovat. [G.-D. nevinovăției] /ne- + vinovăție

nevinovăție f. 1. lipsă de vinovăție: nevinovăția acuzatului; 2. starea celui nevinovat: a trăi în nevinovăție.

nevinovățíe f. (ne și vinovăție). Inocență. Naivitate. Lipsă de răutate. Cu nevinovăție, cu inocență, cu candoare, cu naivitate.

nevinovăție s. f., art. nevinovăția, g.-d. art. nevinovăției; pl. nevinovății, art. nevinovățiile (desp. -ți-i-)

nevinovăție s. f., art. nevinovăția, g.-d. art. nevinovăției; pl. nevinovății, art. nevinovățiile

nevinovăție s. f., art. nevinovăția, g.-d. art. nevinovăției; pl. nevinovății, art. nevinovățiile

NEVINOVĂȚIE s. 1. inocență. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. v. inocență. 3. v. virginitate.

NEVINOVĂȚIE s. 1. inocență. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 3. castitate, cinste, feciorie, neprihănire, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (Și-a păstrat ~.)

Nevinovăție ≠ culpabilitate, vinovăție

NEVINOVĂȚIE s. f. 1. Negativ al lui vinovăție. cf. ANTIM, P. XXIII, ISPIRESCU, L. 118, GALAN, B. II, 32, ZANNE, P. VIII, 150. 2. Faptul de a fi nevinovat (2); starea sau calitatea unei ființe care nu este atinsă de rău, care ignorează răul, care este incapabilă de a comite un rău; candoare, naivitate (1), inocență. Ah! și mai mult mă robește cu cît mai mult îi vorbesc, Vîrsta, nevinovăția-i inima mi-o stăpînesc. heliade, o. i, 437. Cît era de dulce! Cum nevinovăția îi împodobea tinerețile! marcovici, c. 68/15. Se putea observa atît de bine nevinovăția în tînără ei față. f (1900), 583, cf. arghezi, c. o. 172. Bucuria vieții de copil se revarsă, parcă, îmbrățișînd întreaga lume,... în nevinovăția lui. l. rom. 1953, nr. 3, 66. ◊ fig. În loc să povățuiască tinerețea cătră bine, o împinge la vițiuri și pătează haina cea curată a nevinovăției. negruzzi, s. i, 323. Razele se joacă Viclene și copilăroase în nevinovăția lor eternă. camil petrescu, v. 100. ◊ loc. adv. Cu nevinovăție = în chip nevinovat (2), cu candoare. Se lipi de mă-sa cu un soi de îngerească nevinovăție. hogaș, dr. i, 73. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. galaction, o. 300. Domnilor colegi, urmează prietinul meu zîmbind cu nevinovăție, cînd am ajuns, am văzut șarpele plutind la fața bălții. sadoveanu, o. ix, 462. Auzind bietul om vorbele păgubașului, au prins a schimba fețe, dară tot se îmbărbătă și-i zise cu nevinovăție: „Ce? eu să-ți plătesc boul?” sbiera, p. 254. – pl.: nevinovății. – pref. ne- + vinovăție.