13 definiții pentru vinovat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a comis o greșeală sau o faptă reprobabilă; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; nepermis, condamnabil. – Din sl. vinovatŭ.

vinovat, ~ă [At: COD. VOR2. 59v/12 / Pl: ~ați, ~e / E: vsl виноватъ] 1 smf (Înv; urmat de determinări în dativ) Făptuitor al... 2 smf Persoană care a săvârșit o abatere de la normele morale. 3 smf Persoană care a comis o infracțiune, un delict, o crimă Si: inculpat. 4 smf (Înv) Persoană condamnată pentru o faptă reprobabilă. 5 a Care a săvârșit o faptă (considerată) reprobabilă. 6 a Care este răspunzător de o situație, de un fapt etc. ce constituie obiect de imputare. 7 a (Îe) A se face ~ de... A comite2 (1) ... 8 a (Îae) A avea o atitudine reprobabilă, manifestată prin... 9 a (Îvr; îe) A nu fi ~ A fi fără păcat. 10 a (Îvr; îae) A fi desăvârșit. 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care contravine legii Si: ilegal. 12 a (D. manifestări ale oamenilor) Care contravine bunelor moravuri Si: imoral. 13 a (Înv; construit cu verbul „a fi” și adesea însoțit de determinări în dativ) Pasibil (de…). 14 a (Înv; construit cu verbul „a fi” și adesea însoțit de determinări în dativ) Osândit (la…). 15 a (Îrg; îe) A da ~ (morții) (pe cineva) sau a se da ~ A (se) denunța (1). 16 a (Îrg; îae) A (se) osândi.

VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvârșit o greșeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care este în afară de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi îngăduit, permis; nepermis. – Din sl. vinovatŭ.

VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvîrșit o faptă pedepsită de lege, o greșeală sau o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil. Avocatul se simțea vinovat că a făcut prostia de-a pleca din București. REBREANU, R. II 53. Ești vinovat de toate cîte mi s-au întîmplat. CARAGIALE, O. III 79. Pentru că m-o făcut dumnezeu fată, maică-mea nu mă poate suferi, parcă eu sînt vinovată. ALECSANDRI, T. I 52. De-oi fi, doamne, vinovat, Vrednic sînt de spînzurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. Asta este o greșeală de care e vinovat gustul meu. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ (Construit cu dativul, care arată față de cine a greșit cineva) Ce vi-i robul vinovat, Astfel de l-ați ferecat? ALECSANDRI, P. P. 126. (Glumeț) A ucis-o [pe găină], fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana! CREANGĂ, P. 70. ◊ (Substantivat) A rămas să cheme pe vinovată înaintea scaunului lor, în dimineața următoare. SADOVEANU, O. VIII 229. Plecă ochii în pămînt, rușinat, și răspunse ca un vinovat. REBREANU, I. 103. Stricăciunea se făcuse și vinovatul trebuia să plătească. CREANGĂ, A. 50. La cea mai mică greșeală... capul vinovatului se spînzura. negruzzi, S. I 143. 2. (Învechit; construit cu dativul, care arată pedeapsa cuvenită) Pasibil de... După pravilele locului lor, era vinovați morții. DRĂGHICI, R. 302. 3. Care este în afară de lege sau de bunele moravuri; nepermis. Simțeam în mine ceva... bolnăvicios și vinovat. GALACTION, O. I 59.

VINOVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele și comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu

vinovat a. și m. culpabil. [Slav. VINOVATĭ, pricinaș].

vinovát, -ă adj. (vsl. vinovatĭ, autor; bg. vinovat, vinovat; rus. vinovátyĭ). Culpabil, de vină, care a comis o greșală orĭ un delict.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinovát adj. m., pl. vinováți; f. vinovátă, pl. vinováte

vinovát adj. m., pl. vinováți; f. sg. vinovátă, pl. vinováte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINOVÁT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, rușinător. (O faptă ~.)

VINOVAT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)

Vinovat ≠ candid, inocent, nevinovat


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat dacă nu se dovedește (vinovăția) – Principiu de drept roman.

Intrare: vinovat
vinovat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinovat
  • vinovatul
  • vinovatu‑
  • vinova
  • vinovata
plural
  • vinovați
  • vinovații
  • vinovate
  • vinovatele
genitiv-dativ singular
  • vinovat
  • vinovatului
  • vinovate
  • vinovatei
plural
  • vinovați
  • vinovaților
  • vinovate
  • vinovatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinovat

  • 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a comis o greșeală sau o faptă reprobabilă; pasibil de o pedeapsă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: culpabil antonime: candid inocent nevinovat 12 exemple
    exemple
    • Avocatul se simțea vinovat că a făcut prostia de-a pleca din București. REBREANU, R. II 53.
      surse: DLRLC
    • Ești vinovat de toate cîte mi s-au întîmplat. CARAGIALE, O. III 79.
      surse: DLRLC
    • Pentru că m-o făcut dumnezeu fată, maică-mea nu mă poate suferi, parcă eu sînt vinovată. ALECSANDRI, T. I 52.
      surse: DLRLC
    • De-oi fi, doamne, vinovat, Vrednic sînt de spînzurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398.
      surse: DLRLC
    • Asta este o greșeală de care e vinovat gustul meu. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
    • Ce vi-i robul vinovat, Astfel de l-ați ferecat? ALECSANDRI, P. P. 126.
      surse: DLRLC
    • glumeț A ucis-o [pe găină], fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana! CREANGĂ, P. 70.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat A rămas să cheme pe vinovată înaintea scaunului lor, în dimineața următoare. SADOVEANU, O. VIII 229.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Plecă ochii în pămînt, rușinat, și răspunse ca un vinovat. REBREANU, I. 103.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Stricăciunea se făcuse și vinovatul trebuia să plătească. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat La cea mai mică greșeală... capul vinovatului se spînzura. NEGRUZZI, S. I 143.
      surse: DLRLC
    • învechit După pravilele locului lor, era vinovați morții. DRĂGHICI, R. 302.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: condamnabil nepermis un exemplu
    exemple
    • Simțeam în mine ceva... bolnăvicios și vinovat. GALACTION, O. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie: