15 definiții pentru candoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

candoare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 64 / Pl: ~ori / E: fr candeur, lat candor, -oris] Curățenie sufletească Si: naivitate, nevinovăție.

CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală, nevinovăție.

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).

CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].

CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)

CANDOÁRE f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. [G.-D. candorii] /<fr. candeur, lat. candor, ~oris

candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească.

*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri

candoáre s. f. (sil. -doa-), g.-d. art. candórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANDOÁRE s. 1. v. inocență. 2. v. ingenuitate.

CANDOARE s. 1. castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. credulitate, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.)

Intrare: candoare
  • silabație: -doa-
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candoare
  • candoarea
plural
  • candori
  • candorile
genitiv-dativ singular
  • candori
  • candorii
plural
  • candori
  • candorilor
vocativ singular
plural