16 definiții pentru inocent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOCENT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.

INOCENT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.

inocent, ~ă smf, a [At: EMINESCU, N. 34 / V: (înv) innocient, inno~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr innocent, it innocente, lat innocens, -tis] 1-4 (Persoană) care (este sau) pare plină de nevinovăție Si: candid. 5-6 (Persoană) care nu face rău Si: inofensiv. 7-8 (Irn) (Persoană) naivă.

INOCENT, -Ă, inocenți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nevinovat, curat la suflet, candid; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește nevinovăție, curățenie sufletească. Știa că bolnavul redevine un copil, cu toate poftele și mulțumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, Î. II 47. Fata dormea fericită, cu surîsul ei inocent pe buze. BART, E. 161. Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. Un zîmbet... atît de inocent trecu peste fața lui. id. N. 34. ◊ (Adverbial) Sorbind cu deliciu ceaiul... ei își petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. 2. Fig. (Ironic) Naiv, simplu; ignorant. O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice că sînt inocent în materie. GHEREA, ST. CR. III 204.

INOCENT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].

INOCENT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)

INOCENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranței sau a lipsei de experiență; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă ~tă. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis

inocent a. nevinovat.

*inocént, -ă adj. (fr. innocent, lat. innocens, -éntis, nevătămător, d. in-, ne, și nocére, a vătăma). Nevinovat, lipsit de culpă: acuzatu fu recunoscut inocent (saŭ ca inocent). Lud, simplu, naiv, candid, neștiutor de răŭ: un copil inocent. Fără răutate: glumă inocentă. Benign, inofensiv: remediŭ inocent. Jocurĭ inocente, micĭ jocurĭ de societate. Sfințiĭ inocențĭ (saŭ ca subst. inocențiĭ), ceĭ 14,000 de pruncĭ ucișĭ din ordinu luĭ Irod, care spera că va fi ucis și Hristos pintre eĭ, după cum zice evanghelistu Mateĭ.

innocent, ~ă smf, a vz inocent

innocient, ~ă a, smf vz inocent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inocent adj. m., pl. inocenți; f. inocentă, pl. inocente

inocent adj. m., pl. inocenți; f. inocentă, pl. inocente

inocent adj. m., pl. inocenți; f. sg. inocentă, pl. inocente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INOCENT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs ~.)

INOCENT adj. 1. nevinovat, (înv. și pop.) negreșit. (Acuzat ~.) 2. candid, credul, ingenuu, naiv, neștiutor. (O ființă ~.) 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

Inocent ≠ vinovat, stricat

Intrare: inocent
inocent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inocent
  • inocentul
  • inocentu‑
  • inocentă
  • inocenta
plural
  • inocenți
  • inocenții
  • inocente
  • inocentele
genitiv-dativ singular
  • inocent
  • inocentului
  • inocente
  • inocentei
plural
  • inocenți
  • inocenților
  • inocente
  • inocentelor
vocativ singular
plural
innocent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
innocient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inocent, inocentăadjectiv

  • 1. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Știa că bolnavul redevine un copil, cu toate poftele și mulțumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, Î. II 47. DLRLC
    • format_quote Fata dormea fericită, cu surîsul ei inocent pe buze. BART, E. 161. DLRLC
    • format_quote Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • format_quote Un zîmbet... atît de inocent trecu peste fața lui. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Sorbind cu deliciu ceaiul... ei își petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. DLRLC
    • 1.1. ironic Credul, ignorant, naiv, simplu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice că sînt inocent în materie. GHEREA, ST. CR. III 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.