8 intrări
111 definiții
din care- explicative (72)
- morfologice (23)
- relaționale (8)
- etimologice (2)
- specializate (4)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAITI interj. v. hait1.
HAITI interj. v. hait1.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haiti i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAITI interj. v. hait.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Haiti n. sau San Domingo, una din marile Antile, la intrarea golfului Mexic, coprinde două State: Republica Dominicană: 1.800.000 loc., cu cap. San-Domingo, și Republica Haiti: 1.630.000 loc., cu cap. Porto-principe. (Haitian).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haĭtĭ, V. haĭt 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AIDA interj. v. haide.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AIDA interj. v. haide.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
AIDA interj. v. haide.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AIDE interj. v. haide.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AIDE interj. v. haide.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
AIDE interj. v. haide.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AIDE interj. v. haide.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAID interj. v. haide.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAID interj. v. haide.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAID interj. v. haide.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDA interj. v. haide.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDA interj. v. haide.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAIDA interj. v. haide.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDE interj. 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune). ◊ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. Haideți la dans. ◊ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ◊ (Marchează începutul unei acțiuni) Luă toporul și haide la treabă. 3. (În expr.) Haida-de!, exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare; aș! Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. v. hâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
aida i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aide i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ait1 i vz hait
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aiti i vz hait
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hai1 i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hai2 v vz hăi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haid i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haida i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haide [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 529/10 / V: aida, a~, haid, ~da, ~ea, ~di, ~iti, hida[1] / Imt: 4 ~m, 5 ~ți / E: tc hajde] 1 i Exprimă voința de acțiune Si: hait1 (1). 2 vi Exprimă un îndemn la o acțiune la care se poate asocia și vorbitorul Si: hait2 (2). 3 vi Vino aici! Si: hait2 (3). 4 vi Veniți cu mine! Si: hait2 (4). 5 vi (Cu sens de prezent istoric) Merge. 6 vi (Rep) Merge mereu. 7 i (Precedând un conjunctiv cu valoare de imperativ) Exprimă nerăbdarea. 8 i (După exclamații) Exprimă surpriza neplăcută. 9 i (Îcs) Haida de! Exclamație de urare la ciocnirea paharelor. 10 (Îacs) Fie și așa. 11 i (Îacs) Exprimă dezaprobarea. 12 / (Îcs) ~ hai Exprimă mustrarea adresată cuiva care nu urmează sfaturile bune. 13 i (Îf ~iti) Exprimă nerăbdarea vorbitorului să se întâmple ceva. 14 i Exprimă regretul vorbitorului pentru ceva întâmplat.
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haidea i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haidi i vz haide
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hait1 i vz hăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hait2 i [At: DA ms / V: ait, aiti / E: fo] 1-4 Haide (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăi1 [At: ALECSANDRI, T. 906 / V: hait, hâăi, hâichi, hâit, hâiti / E: fo] 1-2 i (Are) Hai (1-2). 3 i Strigăt cu care se mână vitele. 4 i (După un vocativ) Formulă familiară de adresare. 5 i Strigăt cu care vânătorul asmute câinii după vânat. 6 sn (Reg) Hăit1 (4). 7 sn (Reg; pex) Urat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăi2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăit2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăit3, ~ă a vz hâit4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăiti vr [At: CHEST. II, 13/167 / Pzi: ~tesc / E: hăitiș] (Reg) 1 A se surpa. 2 A se nărui. 3 A se hâi (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâăi i vz hăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâhâi2 v vz hăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâi [At: LB / V: hăi, hâhâi / Pzi: ~esc / E: mg hajlani, hajloni] 1-2 vtr A (se) surpa. 3 vt A apăsa greu până Ia dărâmare. 4 vt (Îe) A ~ în bătaie A rupe în bătaie. 5 vr A se nărui. 6 vr A se apleca într-o parte Si: a se hăiti (3). 7 vr A se vătăma. 8 vr A se boșorogi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâichi i vz hăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâit2 i vz hăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâit4, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 122 / V: hăit / Pl: ~iți, ~e / E: hâi] 1 Surpat. 2 Apăsat cu greutate mare până la dărâmare. 3 Năruit. 4 Aplecat într-o parte Si: (reg) hăitit2 (3). 5 Vătămat. 6 Boșorogit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâiti i vz hăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AIT!1, AITI! interj. = HAIT!: ait! o pierdui, mă! (PANN.); aiti! acum s’a isprăvit (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HAIDE interj. 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune). ◊ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ◊ (Marchează începutul unei acțiuni) Luă toporul și haide la treabă. 3. (În expr.) Haida-de!, exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare; aș! Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. V. hâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
AIDA interj. v. halde.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIDE interj. (Și în forma haida) 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune); hai. Dumitale îți stă bine cînd ești sincer. Haide, puțin curaj, ce dumnezeu. SEBASTIAN, T. 73. ◊ (Uneori, cu ton de comandă, exprimînd nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, pășește mai aproape, ce-aștepți? MIRONESCU, S. A. 25. Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 93. 2. (Cu funcțiune de imperativ, corespunzînd mai ales unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! Pune-ți degrabă un șal pe umeri și haide. ALECSANDRI, la TDRG. Haide, tată, să-ți arăt pre mama! NEGRUZZI, S. I 250. Haide, murgule, mai tare. HODOȘ, P. P. 46. ◊ (Împrumutînd desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidați, camarazilor... haidați... Haidem în țară. CAMILAR, N. I 405. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse. VLAHUȚĂ, O. A. 79. Să luăm cele trebuitoare și haidem acolo chiar în astă-sară. CREANGĂ, P. 158. Haidem și ne-om lupta! BIBICESCU, P. P. 324. ◊ (Adverbial, repetat sau în compuse, după un verb de mișcare exprimat sau subînțeles) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. Și biata Săftica după mine, haide-ha, haide-ha, fără a se învrednici să deie ochii cu mine. ALECSANDRI, T. I 372. ♦ (Narativ, corespunzînd verbului «a porni» la indicativ) Apoi luă masa în spate și haid la drum cătră casă. RETEGANUL, P. I 64. 3. Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. Haide! te-ai supărat pentru niște glume de nimică? ALECSANDRI, la TDRG. 4. (În expr.) Haida-de = exclamație prin care cineva respinge o părere sau dezaprobă o ținută; aș! vorbă să fie! mie îmi spui? (Atestat în forma aida-de) Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea, să nu... – Aida-de! Coana Veta! Mie-mi spui? N-o știu eu? CARAGIALE, O. I 45. Haide-haide (sau haide-hai), se zice cînd mustrăm cu indulgență pe cei ce nu iau în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. Haide-hai!... acuma zici tu așa, dară atuncea te-oi vedea eu ce-i direge! SBIERA, P. 10. Dumneavoastră rîdeți!... haide, haide!... Vă pare glumă? ALECSANDRI, T. I 240. Haide-hai; parcă le văd cum or să mînînce papara! id. ib. 243. – Forme gramaticale: haidem, haideți (regional haidați). – Variante: haid (COȘBUC, P. I 171, SLAVICI, O. I 340), haida, haidea, (Munt.) aida, aide (DUMITRIU, B. F. 27, ISPIRESCU, L. 74, ODOBESCU, S. III 50) interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDEA interj. v. haide.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIT1 interj. (Și în forma haiti) 1. Exprimă o surpriză neplăcută, o teamă. Hait, am pățit-o! 2. Exprimă ideea unei mișcări repezi sau neașteptate. E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Haiti! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. 3. Exprimă un îndemn puternic, imperativ. Haiti... cară-te dinaintea mea! HOGAȘ, DR. 236. Haiti! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. – Variantă: haiti interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂI1 interj. 1. (Mold., Transilv.; mai ales după un apelativ feminin sau după un nume propriu de femeie, la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20. Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906. Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154. 2. (Precedînd numele unui animal, la vocativ) Strigăt cu care se îndeamnă sau se mînă boii și vacile. Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian!» ALECSANDRI, P. P. 98. ◊ (Repetat, într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂIT2, -Ă adj. v. hîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎI, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎIT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăit, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDE interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă sau un îndemn la acțiune) Hai. ◊ ~ -hai încet; anevoios; cu greu. ~-~ se spune cînd încercăm să îmbunăm pe cineva. /<turc. haydi, bg. haide
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIT interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă, o surpriză neplăcută, pentru a sugera o mișcare bruscă etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂI interj. 1) (se folosește pentru a îndemna unele animale). 2) (se folosește repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se folosește ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HĂI ~iesc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HÂI ~iesc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE HÂI mă ~iesc intranz. pop. 1) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb. Zidul s-a ~it. 2) (despre povârnișuri, maluri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând; a se nărui; a se surpa. /cf. ung. hajolni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ait! int. de surprindere neplăcută: am pățit-o.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haide! int. ce exprimă: 1. îndemnul de a merge, de a porni sau de a începe o acțiune, funcționând ca un imperativ cu formele analogice: haidem! haideți! 2. o concesiune: fie! [Turc. HÁIDE!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hait! int. exprimă: 1. o surprindere neplăcută; 2. o pornire imediată: hait! lipsește dinaintea mea! CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăi! int. de îmboldit vitele: mănați, măi, hăi, hăi! POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
áĭda, áĭde, áĭdem, áĭdețĭ, V. haĭda ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
áĭt și háĭt! interj. de surprindere: Aĭt! am pățit-o! Aĭt! l-am prins!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) haĭ și aĭ (în est și haĭn, hăĭ și ăĭ) interj. de întrebare (cînd întrebatu tace): Nu țĭ-am spus eu? Haĭ?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
háĭda și áĭda interj. de bucurie (var. din haĭde): Haĭda! Am ajuns! Haĭda de, interj. ironică: Haĭda de! Asta-ĭ nostim!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
háĭde și áĭde, háĭdem și áĭdem, háĭdețĭ și áĭdețĭ, interj. îndemnătoare cu funcțiune de imper. (turc. haĭde, „haide”, haĭdeĭin, „haĭdem”. De aicĭ: bg. haĭde, haĭdite, háĭdete, haĭdate; sîrb. hájde, hajdémo, hájdete; rus. áĭda, aĭdá, gaĭdá, adĕá, aĭdáte; alb. haĭde, háĭdenĭ; ngr. áĭde, háĭde [scris áĭnte, háĭnte]. V. haĭ 1). Haĭde (haĭ, pornește!); haĭde, băĭețĭ (haĭ băĭețĭ, pornițĭ [singurĭ saŭ cu mine]); haĭde cu mine (haĭ cu mine, vino cu mine); haĭde (saŭ haĭ) să plecăm împreună; haĭde! fie! (fie cum zicĭ tu saŭ el!); haĭdem (să mergem!); haĭdețĭ (pornițĭ!). – Și -ém, -éțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăĭ și ăĭ (Mold.), interj. care, ca și haĭ, haĭn și aĭ, arată întrebarea (cînd întrebatu tace): Nu țĭ-am spus eu? Hăĭ? Hăĭ arată și vocativu (Mold. Trans.): Ĭa stăĭ, bade hăĭ! Ĭa tacĭ, femeĭe hăĭ! Ĭa maĭ mînațĭ măĭ, hăĭ, hăĭ! V. și ha și heĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haiti v. hait1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haide interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haide interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haidem interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haideți interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hait1 interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăi2/hăi-hăi interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăi1 (a ~) (a striga) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, 3 sg. hăiește, imperf. 1 hăiam; conj. prez. 1 sg. să hăiesc, 3 să hăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hâi (a ~) (a înclina) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâiesc, 3 sg. hâiește, imperf. 1 hâiam; conj. prez. 1 sg. să hâiesc, 3 să hâiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*haidem interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*haideți interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hait1/haiti interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăi1/hăi-hăi interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 să hăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăi-hăi v. hăi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiește, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 să hâiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haide-hai/haida-hai/haide-ha interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haide interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haide-hai/haida-hai/haide-ha (încet-încet) interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hait/haiti interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăi interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâiesc, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 sg. și pl. hâiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haide.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HAIDE interj. hai!, vino!, (înv.) ni! (~ încoace!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂI interj. măi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂI vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuși, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂIT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbușit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIDE interj. hai!, vino!, (înv.) ni! (~ încoace!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂI interj. măi!, (pop. și fam.) bă!, (pop.) bre! (~! tu de colo!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîi vb. v. APLECA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. ÎNCLINA. LĂSA. NĂRUI, PLECA. POVÎRNI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RISIPI. STRÎMBA. SURPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîit adj. v. APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÎMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂBUȘIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÎMB. SURPAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haide interj. – Vino, mai repede! (servește pentru a îndemna sau incita). – Var. hai, ai(de), (h)aidem, (h)aideți, haida(-ha). Mr. hăi, megl. hăi. Tc. hayde (Miklosich, Fremdw., 91; Röesler 606; Meyer 144; Ronzevalle 172; Berneker 381), cf. ngr. ἄïντε, alb. hai(de), bg., sb. hajde, rus. ajda. Interpretat ca un imperativ, a primit un început de conjugare în var. haidem, haideți; aceste forme, proprii conjugării rom., sînt reproduse în var. bg. hajdete, sb. hajdemo, hajdete. Var. hai s-a confundat cu var. lui ha; de la haide provine și hait(i), interj. (exprimă surpriza).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăi interj. – Se întrebuințează pentru a îndemna și mîna animalele. Creație spontană. Se folosește numai la boi, vaci și oi; pentru cai îi corespunde forma hi. – Der. hăi, vb. (a îndemna animalele cu strigăte; a speria vînatul cu țipete); hăicăi, vb. (înv., a hăitui, a goni; a speria); hăit, s. n. (strigăt, îndemn); hăis (var. hăisa, hois(a), his), interj. (se folosește pentru a mîna boi la dreapta), pare der. expresiv de la hăi (după Nandriș, RF, I, 185, în loc de aist(a), forma mold. de la acesta, ceea ce nu explică răspîndirea sa generalizată). Apare cu același sens în sb. ais, mag. hajsz, săs. hoits, rut. hojs, de unde ar putea proveni din rom. -Hăi (var. hîi), vb. (a apăsa; a se apleca; a se prăbuși), pare de asemenea creație expresivă, și este posibil să exprime aceeași intenție (DAR îl pune în legătură cu mag. hajlani „a se înclina”). Din aceeași rădăcină, cu l expresiv, provin hălăcăi, vb. (Bucov., a striga); hălăciugă (var. hălăgiucă), s. f. (hățiș care servește drept ascunzătoare vînatului, tufișuri, mărăciniș; păr încîlcit; hărmălaie), și hăciugă, s. f. (surcele), de la hăicăi, ca hălăciugă de la hălăcăi (Scriban îl derivă pe hălăciugă din rus. olačuga „colibă”; pentru Cihac, II, 133, este vorba de sl. chalaga, cf. sb. haluga „iarbă”, dar rezultatul acestui cuvînt sl. este halîngă, s. f. „bălării”, cf. DAR); hălăi, vb. (a se certa); halagea, s. f. (Munt., zgomot; larmă); hălălăi, vb. (a face zgomot), cf. Iordan, BF, IX, 118; hălălaie, s. f. (larmă, zarvă); halău, s. n. (ceartă, bătaie); hălălău, adj. (Munt., greoi, nedibaci); hălăloi, adj. (Trans., leneș, puturos); haladuda, s. f. (femeie murdară și neglijentă; femeie bondoacă); hălățugă, s. f. (femeie stricată); holcă, s. f. (larmă, zarvă, scandal), pe care Cihac, II, 140, îl explică prin sb. huka, și DAR prin rus. golka „rebeliune”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hait, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăi, interj. – Termen de adresare. – Onomatopee (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâi, hâiesc, vb. refl. – (reg.) A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajolni, hajloni „a se apleca” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâi, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HAITI 1. Vechiul nume al ins. Hispaniola. 2. Republica ~ (République d’Haïti/Repiblik Dayti), stat în America Centrală insulară, în partea centrală a arh. Antilele Mari (M. Caaraibilor), cuprinzând treimea vestică a ins. Hispaniola și mai multe ins. mici din apropiere (Île de la Gonâve, Île de la Tortue, Île à Vache ș.a.); 27,8 mii km2; 7,2 mil. loc. (1995). Limbi oficiale: franceza și creola haitiană. Religia: creștină (catolici 80%, protestanți 10% ș.a.), credințe africane (voudou). Cap.: Port-au-Prince. Orașe pr.: Cap-Haïtien, Gonaïves, Les Cayes. Este împărțit în nouă departamente. Relief predominant muntos (2/3 din terit.; alt. max. în vf. Morne la Selle, 2.674 m) mai semeț în SE, calcaros, iar în rest podișuri (în centru și N) și câmpii litorale. Climă tropicală, nuanțată de relief, cu două sezoane ploioase (mai-iul. și sept.-oct.); puternice uragane afectează ma ales coasta sudică. Temp. medie anuală este de 27°C, iar precipitațiile însumează c. 2.500 mm în sezoanele ploioase și c. 500 mm în extrasezon. Vegetație tropicală în câmpii, aridă și semiaridă în munți (pădurile acoperă doar 3,7% din terit.). Lipsit practic de resurse min. (mici zăcăminte de min. de fier, cupru aur, argint, sulf, sere; cele de bauxită s-au epuizat), H. are o economie dominată de o agricultură de subzistență, ce nu asigură necesarul intern. terenurile arabile reprezintă 32,6% din supr. țării, pe care se cultivă porumb, orez, manioc, sorg, tutun, bumbac, arahide, fasole, batate (200 mii t, 1993), igname, legume; în 1993, existau plantații de mango (230 mii t), arbori de cafea (34 mii t, singura cultură comercială) și cacao, trestie de zahăr (2,6 mii t), bananieri, ananas, citrice. Creșterea animalelor (mii capete, 1993): bovine (800), porcine (200), caprine (910). Ind. produce componente electronice, material sportiv, textile și conf., jucării, ciment, cherestea, încălț., medicamente, produse alim. (zahăr, rom, conserve, țigarete, brânzeturi, uleiuri eterice). Pescuit. Cf.: 354 km. Căi rutiere: 4 mii km. Navigație pe râul Artibonite (160 km). Turism: capitala și orașele Cap-Haïtien, (ruinele palatului Paulinei Bonaparte, citadele și ruinele castelului Sanssouci al regelui Henri Christophe – 1811) și Les Cayes (fort, arsenal sec. 18-19). Moneda: 1 gourde = 100 centimes. Export: cafea, zahăr, rom, lemn prețios, mango, jucării și articole sportive, produse electronice. Import: produse alim., utilaje ind. și mijloace de transport, bunuri de larg consum, combustibili ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb (5 dec. 1942), care a denumit-o La Isla Española (Hispaniola) și a întemeiat aici (1943) fortul Navidad, nucleul localității Isabela, primul oraș spaniol de teritoriul american. În secolul următor a devenit una dintre principalele baze ale piraților francezi, veniți din insulele Tortuga și Cayman. În mai puțin de un secol populația băștinașă, formată din indienii arawak și tainos, a fost exterminată și înlocuită, treptat, cu sclavi negri aduși din Africa Centrală și de Vest, care erau folosiți pe plantațiile de tutun, indigo, trestie de zahăr și cafea. Prin Tratatul de la Ryswik (1697), partea de V a insulei a fost cedată de spanioli, francezilor, care au denumit-o Saint-Domingue. În sec. 18 a cunoscut o deosebită prosperitate. În preajma Revoluției Franceze, compoziția etnică era: 465.000 de negri, 30.000 de francezi și 27.000 mulatri. Încurajați de primirea drepturilor politice (1790), în 1791 sclavii negri s-au revoltat, sub conducerea lui Toussaint L’Ouverture, și au ocupat întreaga insulă. Intervenția Franței (carre, prin Tratatul de la Basel, 1795, anexase și partea spaniolă) a restabilit temporar autoritatea metropolei. O nouă răscoală, condusă de Jean Dessalines, a fost încununată de succes, trupele franceze fiind alungate. La 1 ian. 1804, întreaga insulă și-a proclamat independența, sub numele de H. (recunoscută de Franța în 1825), iar Dessalines a devenit împărat (1804-1806), sub numele de Iacob I. A urmat o perioadă de instabilitate politică, în urma căreia, partea de E a insulei s-a proclamat independentă (1844), sub denumirea de Republica Dominicană (cu populație hispanică). În 1859, partea de V a devenit și ea republică (cu o populație francofonă), rămânând însă pradă convulsiilor politice. În perioada 1915-1934, S.U.A. a ocupat H., încercând să stabilizeze situația, dar fără succes. După o perioadă de haos, în sept. 1957, François Duvalier (Papa Doc) a instaurat un regim dictatorial sângeros, sprijinit de poliția politică secretă (Tonton Macoutes), continuat după moartea lui (1971), de fiul său, Jean Claude Duvalier, în forme mai atenuate. Confruntat cu ostilitatea crescândă a populației, Jean Claude Duvalier a părăsit H. (1986), puterea fiind luată provizoriu de armată. Încercarea de a institui un regim democratic nu a izbutit, conflictele și tentativele de lovitură de stat multiplicându-se rapid și ducând la pauperizarea accentuată a țării. La 6 dec. 1990, cu o mare majoritate, a fost ales președinte preotul catolic Jean-Bertrand Aristide (primul președinte ales democratic), dar care a fost răsturnat (30 sept. 1991) printr-o lovitură de stat a armatei și obligat să părăsească țara, în care s-a instalat un regim militar. La inițiativa O.N.U. și a Organizației Statelor Americane (O.S.A.) au fost impuse sancțiuni economice și o blocadă militară, solicitându-se revenirea la un regim democratic. În urma intervențiilor Consiliului de Securitate al O.N.U. (24 nov. v1992 și 31 iul. 1994), o forță multinațională (practic, americană) a ocupat H. (18-19 sept. 1994) și l-a reinstalat pe Jean-Bertrand Aristide ca președinte. La expirarea mandatului oficial al lui Aristide (17 dec. 1995) a fost ales președinte René Préval (intrat în funcție la 7 febr. 1996), dar situația economică și tulburările interne continuă să fie o problemă. Republică prezidențială, potrivit Constituției adoptate în mart. 1987, parțial în vigoare. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Senat și Camera Deputaților, iar cea executivă de un cabinet numit de președinte (ales pentru un mandat de cinci ani).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
hait1! interj. (exprimă teama sau surpriza neplăcută) aoleu!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
haideinterjecție
-
- Dumitale îți stă bine cînd ești sincer. Haide, puțin curaj, ce dumnezeu. SEBASTIAN, T. 73. DLRLC
- 1.1. Cu ton de comandă, exprimă nerăbdarea vorbitorului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Haide, haide, vino mai repede! DEX '09
- Haide, haide, pășește mai aproape, ce-aștepți? MIRONESCU, S. A. 25. DLRLC
- Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 93. DLRLC
- diferențiere (În forma haiti) Exprimă nerăbdarea vorbitorului să se întâmple ceva. MDA2
-
- 1.2. Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Haide! te-ai supărat pentru niște glume de nimică? ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
-
- 1.3. (După exclamații) Exprimă surpriza neplăcută. MDA2
-
- 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Pune-ți degrabă un șal pe umeri și haide. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
- Haide, tată, să-ți arăt pre mama! NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
- Haide, murgule, mai tare. HODOȘ, P. P. 46. DLRLC
- 2.1. Marchează începutul unei acțiuni. DEX '09 DEX '98
- Luă toporul și haide la treabă. DEX '09
-
- 2.2. (Cu sens de prezent istoric) Merge. MDA2
- 2.2.1. Merge mereu. MDA2
-
-
- Și biata Săftica după mine, haide-ha, haide-ha, fără a se învrednici să deie ochii cu mine. ALECSANDRI, T. I 372. DLRLC
- Narativ, corespunde verbului «a porni» la indicativ. DLRLC
- Apoi luă masa în spate și haid la drum cătră casă. RETEGANUL, P. I 64. DLRLC
-
-
-
- 3. Exprimă regretul vorbitorului pentru ceva întâmplat. MDA2
- Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Haide-hai!... acuma zici tu așa, dară atuncea te-oi vedea eu ce-i direge! SBIERA, P. 10. DLRLC
- Dumneavoastră rîdeți!... haide, haide!... Vă pare glumă? ALECSANDRI, T. I 240. DLRLC
- Haide-hai; parcă le văd cum or să mînînce papara! ALECSANDRI, T. I 243. DLRLC
-
- Haida-de = exclamație prin care cineva respinge o părere sau dezaprobă o ținută; aș! vorbă să fie! mie îmi spui? DLRLC
- Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea, să nu... – Aida-de! Coana Veta! Mie-mi spui? N-o știu eu? CARAGIALE, O. I 45. DLRLC
-
- Haida de! = exclamație de urare la ciocnirea paharelor. MDA2
- Fie și așa. MDA2
-
etimologie:
- haydi, hajde DEX '09 MDA2 DEX '98
- haide DEX '98 DEX '09
- áide DEX '98 DEX '09
hait / haitiinterjecție
- 1. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: haide
- Hait, am pățit-o! DLRLC
- E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. DLRLC
- Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
- Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. DLRLC
- Haiti! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. DLRLC
- Haiti... cară-te dinaintea mea! HOGAȘ, DR. 236. DLRLC
- Haiti! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 MDA2 DEX '98
hăiinterjecție
-
- Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20. DLRLC
- Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906. DLRLC
- Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154. DLRLC
-
- 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian!» ALECSANDRI, P. P. 98. DLRLC
- (Într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
hăi, hăiescverb
- 1. A îndemna boii sau vacile la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. DLRLC
- 1.1. A striga pentru a stârni vânatul. DEX '09
-
- 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul. NODEXsinonime: ura
- 3. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. NODEX
etimologie:
- hăi (1.) DEX '09 DEX '98
hâi, hâiescverb
- 1. A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. DLRLC
-
-
etimologie:
- hajolni DEX '98 DEX '09
hâit, hâităadjectiv
- 1. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. DEX '09 DLRLCsinonime: strâmb
- La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. DLRLC
-
etimologie:
- hâi DEX '09