20 de definiții pentru fa / fă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FA2 interj. Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.

FA2 interj. pop. (se folosește ca adresare către o persoană de sex feminin). /Din fa[]

1) fa interj. (din fată, cum se vede din vechĭu fa-sa, fata sa). Fam. Vorbă pin care strigĭ o fată saŭ o femeĭe egală saŭ inferioară ție (une-orĭ și cu dispreț): Stăĭ, fa! Fa Ioano! Fa nebuno! – În vest și fă. În Munt. vest p. femeĭ și fe p. fete. V. măĭ, bĭa.

i [At: PANN, P. V. I, 23/24 / V: fa, făi, fe, fou / E: fa(tă), influențat de ] 1 (Pfm) Termen de adresare pentru o persoană de sex feminin. 2 (Pop; rar) Termen de adresare pentru un animal de casă de sex feminin.

interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.

interj. (Și în forma fa; popular) Termen cu care cineva se adresează unei persoane de sex feminin. Fa, Oană, ție ți-e lene. Oana: Ba. DELAVRANCEA, A. 7. Și unde le duci?Ia auzi, unde le duc! acasă, fă, ție și copiilor. ISPIRESCU, L. 268. Vidro fa, nevastă rea! ALECSANDRI, P. P. 100. – Variantă: fa interj.

fă! int. strigătul când chemăm o femeie sau o fată. [Scurtat din fată].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FAH-SIEN (FS-HIEN) (sec. 4-5), călugăr budist chinez. A străbătut partea de S a deșertului Gobi și India (399). A petrecut câțiva ani (c. 405-c. 411) la curtea regelui Chandragupta II. Relatare asupra locurilor vizitate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fa! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin

fă! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin

Intrare: fa / fă
fa1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fa
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fă

fa / fă

  • 1. Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Fa, Oană, ție ți-e lene. Oana: Ba. DELAVRANCEA, A. 7.
      surse: DLRLC
    • Și unde le duci? – Ia auzi, unde le duc! acasă, fă, ție și copiilor. ISPIRESCU, L. 268.
      surse: DLRLC
    • Vidro fa, nevastă rea! ALECSANDRI, P. P. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.
    surse: DEX '09 DEX '98