2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălăduire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hălădui] 1 (Înv) Fugă de cineva sau de ceva Si: hălăduit1 (1). 2 (Înv) Găsire a unui refugiu Si: hălăduit1 (2), (înv) hălăduință (1). 3 (Înv) Evadare. 4 Sosire la o destinație (după o fugă) Si: hălăduit1 (4), (înv) hălăduință (3). 5 Reușită într-o acțiune Si: hălăduit1 (5). 6 Scăpare dintr-o mare primejdie Si: hălăduit1 (6), (înv) hălăduință (4). 7 Trai în pace Si: hălăduit1 (7), (înv) hălăduință (5). 8 Existență într-un loc ferit de primejdii Si: hălăduit1 (8), (înv) hălăduință (6). 9 (Reg) Însănătoșire. 10 (Reg) Terminare. 11 (Reg) Așezare la loc sigur a unor obiecte Si: hălăduit1 (11). 12 (Reg) Descărcare. 13 (Reg) Naștere.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

hălădui [At: DOSOFTEI, V. S. 28/2 / V: ~di, hlă~ / Pzi: ~esc / E: mg haladni] 1 vi (Înv) A fugi de cineva sau de ceva. 2 vi (Înv) A se refugia undeva. 3 vi (Înv) A evada. 4 vi (Înv) A ajunge undeva (prin fugă). 5 vt A reuși să facă ceva. 6 vi A scăpa cu viață dintr-o mare primejdie. 7 vi A locui undeva în pace. 8 vi A sta undeva ferit de primejdii. 9 vi (Reg) A se însănătoși. 10 vt (Reg) A termina ceva. 11 vt (Reg; îe) Dumnezeu să vă ~ască Rămâneți cu bine. 12 vi (Reg; îe) Cum o mai ~ești? Ce mai faci? 13 vt (Reg) A pune ceva la loc sigur. 14 vt (Reg) A descărca. 15 vi (Reg) A naște.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. A trăi undeva liniștit, ferit, în voie, în libertate; p. ext. a locui, a sălășlui. Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147. 2. (Învechit) A scăpa (cu viață, de o primejdie). N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100. 3. (Rar) A izbuti. După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.

A HĂLĂDUÍ ~iésc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situație primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni

HĂLĂDUI vb. (Mold., Trans. N) A scăpa, a se salva. A: Nici voi, lumii înțelepți, cu filosofia hălăduiți de lume, nici theologhia v-au scutit de primejdii. CVL, 165. Cade în cursă păcătosul și hălăduiaște dintr-însă direplul. DP, 36v. Nu hălăduia, de ciambururile slobodziia cu călărimea lor. NCL I, 43. A hălăduit din lațul tău. CD 1698, 12r. Să hălăduiască de vrăjmașii lui. CRB, 171r. Și asa au hălăduit cu viata. NECULCE; cf. URECHE; CVL, 163; CLM, 20v; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 35r; N. COSTIN; CRON. 1707, 32v; CANTEMIR, HR,; CRB, 165v; PSEUDO:MUSTE; CD 1770, 13v; CRON. SEC. XVIII, 25v. C: Bine te-ai păzit de ai hălăduit din muncile noastre. POGREB.,117r. // B: Cea hălăduită casă a casii Iudii. BIBLIA (1688). C: Acolo îl trimise să hălăduiască de frate-său Isav. CRON. ante 1730, 37v. Etimologie: magh. haladni.

hălăduì v. 1. a scăpa de cineva: cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa CR.; 2. a petrece în tihnă, a trăi: să poată hălădui lumea în pace BĂLC.; 3. a sălășlui: unde corbii locuiesc și bine hălăduiesc POP. [Ung. HALADNI, a trăgăna, a zăbovi undeva].

hălăduĭésc v. intr. (ung. haladni, a înainta, a prospera, a se prelungi. V. hălăstuĭesc). Vechĭ. Evadez, fug, scap dintr’un pericul. Nasc, scap de sarcină: femeĭa a hălăduit. Azĭ. Reușesc să, ajung să: a hălăduit să intre. Petrec, trăĭesc liniștit: corbiĭ hălăduĭesc bine în codri. V. tr. Descarc: ĭară badea cum sosi, carele hălădui (P. P.). V. huzuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălăduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 să hălăduiáscă

hălăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălăduiáscă

hălădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, conj. hălăduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuși, salva, scăpa, sta, ședea, trăi, viețui.

hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUȘI. SALVA. SCĂPA. STA. ȘEDEA. TRĂI. VIEȚUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hălăduí (-uésc, hălăduít), vb.1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).

Intrare: hălăduire
hălăduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălăduire
  • hălăduirea
plural
  • hălăduiri
  • hălăduirile
genitiv-dativ singular
  • hălăduiri
  • hălăduirii
plural
  • hălăduiri
  • hălăduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hălădui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălădui
  • hălăduire
  • hălăduit
  • hălăduitu‑
  • hălăduind
  • hălăduindu‑
singular plural
  • hălăduiește
  • hălăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiesc
  • hălăduiam
  • hălăduii
  • hălăduisem
a II-a (tu)
  • hălăduiești
(să)
  • hălăduiești
  • hălăduiai
  • hălăduiși
  • hălăduiseși
a III-a (el, ea)
  • hălăduiește
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduia
  • hălădui
  • hălăduise
plural I (noi)
  • hălăduim
(să)
  • hălăduim
  • hălăduiam
  • hălăduirăm
  • hălăduiserăm
  • hălăduisem
a II-a (voi)
  • hălăduiți
(să)
  • hălăduiți
  • hălăduiați
  • hălăduirăți
  • hălăduiserăți
  • hălăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduiau
  • hălădui
  • hălăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălădui

  • 1. popular A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A scăpa cu viață (de o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe”
    surse: DEX '98 DEX '09