hălăduire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hălădui] 1 (Înv) Fugă de cineva sau de ceva Si: hălăduit¹ (1). 2 (Înv) Găsire a unui refugiu Si: hălăduit¹ (2), (înv) hălăduință (1). 3 (Înv) Evadare. 4 Sosire la o destinație (după o fugă) Si: hălăduit¹ (4), (înv) hălăduință (3). 5 Reușită într-o acțiune Si: hălăduit¹ (5). 6 Scăpare dintr-o mare primejdie Si: hălăduit¹ (6), (înv) hălăduință (4). 7 Trai în pace Si: hălăduit¹ (7), (înv) hălăduință (5). 8 Existență într-un loc ferit de primejdii Si: hălăduit¹ (8), (înv) hălăduință (6). 9 (Reg) Însănătoșire. 10 (Reg) Terminare. 11 (Reg) Așezare la loc sigur a unor obiecte Si: hălăduit¹ (11). 12 (Reg) Descărcare. 13 (Reg) Naștere.