Definiția cu ID-ul 498733:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hălădui (-uesc, hălăduit), vb.1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).