hălăduĭésc v. intr. (ung. haladni, a înainta, a prospera, a se prelungi. V. hălăstuĭesc). Vechĭ. Evadez, fug, scap dintr’un pericul. Nasc, scap de sarcină: femeĭa a hălăduit. Azĭ. Reușesc să, ajung să: a hălăduit să intre. Petrec, trăĭesc liniștit: corbiĭ hălăduĭesc bine în codri. V. tr. Descarc: ĭară badea cum sosi, carele hălădui (P. P.). V. huzuresc.