opțiuni
  • info

6 definiții pentru hălăduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălăduire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hălădui] 1 (Înv) Fugă de cineva sau de ceva Si: hălăduit1 (1). 2 (Înv) Găsire a unui refugiu Si: hălăduit1 (2), (înv) hălăduință (1). 3 (Înv) Evadare. 4 Sosire la o destinație (după o fugă) Si: hălăduit1 (4), (înv) hălăduință (3). 5 Reușită într-o acțiune Si: hălăduit1 (5). 6 Scăpare dintr-o mare primejdie Si: hălăduit1 (6), (înv) hălăduință (4). 7 Trai în pace Si: hălăduit1 (7), (înv) hălăduință (5). 8 Existență într-un loc ferit de primejdii Si: hălăduit1 (8), (înv) hălăduință (6). 9 (Reg) Însănătoșire. 10 (Reg) Terminare. 11 (Reg) Așezare la loc sigur a unor obiecte Si: hălăduit1 (11). 12 (Reg) Descărcare. 13 (Reg) Naștere.

HĂLĂDUI, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

A HĂLĂDUI ~iesc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situație primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hălădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, imperf. 3 sg. hălăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. hălăduiască

hălădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, conj. hălăduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂLĂDUI vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuși, salva, scăpa, sta, ședea, trăi, viețui.

Intrare: hălăduire
hălăduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălăduire
  • hălăduirea
plural
  • hălăduiri
  • hălăduirile
genitiv-dativ singular
  • hălăduiri
  • hălăduirii
plural
  • hălăduiri
  • hălăduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hălădui, hălăduiescverb

  • 1. popular A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. DLRLC
    • format_quote În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Locui, sălășlui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: locui sălășlui
      • format_quote Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. DLRLC
  • 2. învechit A scăpa cu viață (de o primejdie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
  • 3. regional Izbuti, reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izbuti reuși
    • format_quote După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
etimologie:
  • limba maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe” DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.