8 intrări

Articole pe această temă:

118 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eu1 [At: COD. VOR.2 1r/7 / V: (pop) io / P: (pop) ieu / Pl: euri / D: mie, îmi (îvp îm), -mi (îvp m-, -m), (îvr -m-) / Ac: (pe) mine (înv mene), mă (îvp mi, înv me, îvr mia) / E: ml ego, mihi, me] 1 pprl Înlocuiește numele persoanei care vorbește Eu merg. 2 pprl (Așezat înaintea predicatului; șîs eliptice de predicat) Înlocuiește numele subiectului propoziției (marcând insistența asupra lui) Cine a tușit? Eu. 3 pprl (Înv; în formule de introducere din acte oficiale, texte domnești etc.; urmat de o apoziție nume propriu) Precizează faptul că persoana denumită prin numele propriu este autoare a actului oficial (și că actul oficial exprimă voința expresă a persoanei denumite) Eu, Ianache logofăt, scris-am acest zapis. 4 pprl (Urmat de apoziția „unul”, „una”) Exprimă ideea de izolare a persoanei care vorbește dintr-o mulțime Eu, unul, nu cred. 5 pprl (Așezat după predicat, precedat uneori de adverbul „și”, care subliniază subiectul) Scoate în evidență identitatea dintre autorul (acțiunii sau) stării exprimate de predicat și persoana care vorbește Cred și eu. 6 pprl În corelație cu alte subiecte, indică (paralelismul sau) opoziția, evidențiind astfel subiectele Tu ai credință, iar eu îndoială. 7 pprl (Urmat sau precedat de adjectivul de întărire „însumi”, „însămi”) Exprimă implicarea deosebită a persoanei care vorbește în (acțiunea sau) starea descrisă de propoziție Eu însumi am zugrăvit casa. 8 pprl (La dativ) Înlocuiește complementul indirect, arătând identitatea lui cu persoana care vorbește Nu-mi răspunde. 9 pprl (Îf mie; așezat după predicat; înv și antepus; șîc eliptice de predicat) Accentuează ideea că persoana care vorbește este destinatarul indirect al acțiunii Să-mi facă mie asta! 10 pprl (Îf mie; urmat de adjectivale de întărire „însumi”, „însemi”) Scoate în evidență identitatea dintre persoana care vorbește și destinatarul acțiunii S-a arătat mie însumi. 11 pprl (Îf mie; urmat de „unul”, „una”) Exprimă singularizarea complementului indirect dintr-o mulțime Mie unuia nu-mi trebuie nimic. 12 pprl (Îf mie; în corelație cu alte complemente indirecte) Indică (paralelismul sau) opoziția și evidențiază astfel complementele Nu ne folosește nici mie, nici ție. 13 pprl (Îf îmi, mi-, care precedă predicatul sau se situează între conjuncția „să” ori prepoziția „a” și verb, la modurile conjunctiv și infinitiv; îf -mi, -mi-, legat de alte pronume personale sau reflexivul „se”, „s”, ori de verbul regent) Exprimă identitatea complementului indirect cu persoana care vorbește (sau repetă exprimarea complementului prin forma accentuată) Mie să nu-mi spună asta! 14 pprl (Îf mi-; însoțit uneori de pronumele -ți-; pop, -și, ambele nu se referă la actanții din propoziție, și de pronumele -l, care se referă complementul direct al propoziției) Exprimă participarea sufletească a povestitorului sau a altor persoane la acțiunea suportată de complementul direct Unde nu mi ți-l[1] apucă o tuse! 15 pprl (Îcs; dep) Ce mi-e... ce mi-e... Exprimă egalitatea între două elemente aparent foarte diferite Ce mi-e Ion, ce mi-e tată-său. 16 pprl (Îf mi-; așezat înaintea verbului urmat de un substantiv ce denumește un obiect posedat de persoana care vorbește, sau așezat după acest substantiv; are funcția de atribut pronominal; poate fi înlocuit cu un adjectiv posesiv) Exprimă relația de posesie între persoana care vorbește și substantivul determinat Fața-mi trăda tristețe. 17 pprl (Pop; îe) Pân-a fi să iasă dreptul, îmi plesnește mie pieptul Persoanei care vorbește (nu i se face sau) i se face cu greu dreptate. 18 pprl (Forma neaccentuată, îmi, mi precedă verbul, iar cea accentuată, mie, precedată de adverbele „și”, „numai”, „chiar” etc. se află după verb) Exprimă insistența vorbitorului asupra statutului său de destinatar al acțiunii verbului Îmi place și mie. 19 pprl (Îf mie; precedată de adverbele de comparație „ca”, „asemenea”, „aidoma”, „întocmai”, „precum”) Exprimă al doilea termen al unei comparații, cu funcția de complement circumstanțial de mod El scrie aidoma mie. 20 pprl (Îf mie, îmi, mi-; precedă un verb impersonal sau o construcție impersonală) Exprimă subiectul logic Mi-e cald. 21 prl (Îf mie, îmi, mi, mi-, -mi-, -mi; stă lângă un verb activ pronominal la persoana I singular) Exprimă identitatea persoanei care vorbește atât cu subiectul acțiunii sau stării, cât și cu complementul indirect Eu îmi spăl rufele. 22 prl (Îf îmi, mi, mi-, -mi-, -mi; stă lângă un verb la persoana I singular) Reprezintă marca morfologică a diatezei reflexive cu dativul a verbului, fără funcție sintactică Mi-amintesc. 23 pprl (La acuzativ) Exprimă identitatea dintre persoana care vorbește și complementul direct al propoziției El mă strigă. 24 pprl (Îf mine; precedat de prepoziția „pe”, înv „pre”, îrg, fără prepoziție; așezat după predicat; șîc eliptice de predicat) Exprimă insistența asupra identității vorbitorului cu complementul direct Pe mine mă strigi? 25 pprl (Îf mă, mă-, -mă, -mă-, -m-, -m, pop, mi-, -mi-; așezat după conjuncția „să” ori după prepoziția „a” la modurile conjunctiv și infinitiv) Exprimă identitatea persoanei care vorbește cu complementul direct (sau repetă complementul exprimat prin forma accentuată) Să mă fi întrebat. 26 pprl (Îrg; forma neaccentuată așezată înaintea predicatului este reluată de o altă formă neaccentuată, postpusă) Exprimă intenția de a insista asupra complementului Turcii nu mă prinză-mă. 27 pprl (Îf mine; precedat de diverse prepoziții sau adverbe) Exprimă identitatea dintre persoana care vorbește și atribut, complement indirect, complement circumstanțial În discuția despre mine, el se referă la mine. 28 pprl (Îf mine; precedat de prepoziții sau adverbe; urmat de „unul”, „una”) Exprimă izolarea complementului sau atributului dintr-o mulțime Pe mine una nu mă interesează. 29 pprl (Îf mine; precedat de prepoziții sau adverbe; urmat de adjectivul de întărire „însumi”, „însămi”) Insistă asupra identității persoanei care vorbește cu complementul sau atributul exprimat de pronumele personal Pe mine însumi m-a lovit. 30 pprl (Înv; îfa mine alipit de pronumele[2] reflexiv și; precedat sau nu de prepoziție) Insistă asupra complementului Nu mă arăt mineși iubitoriu. 31 pprl (Îlo) A nu fi de mine (sau de tine, de el etc.) A nu se potrivi cu o anumită persoană. 32 pprl (Îlav) În mine În gândul meu. 33 pprl (Îs) După mine După părerea mea. 34 pprl (Îlav) Eu și cu mine Eu singur. 35 pprl (Îal) Eu în persoană. 36 pprl (Precedat de adverbe de comparație; îf mine, îrg, eu, io) Exprimă o comparație în care persoana care vorbește este al doilea termen Om fără liniște ca mine. 37 pprl (Îe) Eu ca eu Persoana vorbitorului se trece, într-o anumită situație, pe plan secundar. 38 prl (Îfpe mine, mă, mă-, -mă-, -mă, m-, -m-; stă lângă un verb activ pronominal la persoana I singular) Exprimă identitatea persoanei care vorbește atât cu subiectul acțiunii sau stării, cât și cu complementul direct Eu mă spăl. 39 prl (Îf mă, mă-, -mă-, -mă, m-, -m-; stă lângă un verb la persoana I singular) Reprezintă marca morfologică a diatezei reflexive cu acuzativul a verbului, fără funcție sintactică Mă gândesc la ceva. 40 prl (Îrg; marca diatezei reflexive este repetată) Se insistă asupra subiectului identic cu vorbitorul Duce-m-aș și m-aș tot duce. 41 prl (Îf mă, mă-, -mă-, -mă, m-, -m-; împreună cu verbul lângă care stă, poate fi înlocuit cu o construcție pasivă cu verbul auxiliar „a fi”) Reprezintă marca diatezei pasive construite cu reflexivul M-am ales deputat. 42 prl (Îf mă, mă-, -mă-, -mă, m-, -m-) Exprimă reflexivul reciproc, dacă verbul este determinat de un complement sociativ care este concomitent obiect pasiv al acțiunii verbale și cel de al doilea subiect logic Mă cunosc cu ea. 43 prl (Îf îmi, mi-, -mi, îvr, -m; așezat înaintea verbului urmat de un substantiv ce denumește un obiect posedat de persoana care vorbește, sau așezat după acest substantiv; are funcția de atribut pronominal; poate fi înlocuit cu un adjectiv posesiv) Exprimă posesia persoanei care vorbește asupra substantivului determinat Vino în casa-mi. 44 prl (Îf mi-; cu valoare posesivă; uneori anticipează un adjectiv posesiv) Indică apartenența complementului substantiv de lângă verb la corpul vorbitorului Mi-am spart capul. 45 pprl (Îf -mi; precedat de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale ca: „asupra”, „deasupra”, „în jurul” etc., cu sens local care se construiesc de obicei cu genitivul) Exprimă identitatea complementului circumstanțial de loc cu vorbitorul Deasupra-mi cerul se înnora. 46 pprl (Îf mi; cu valoare de pronume posesiv) Ține locul numelui a ceea ce aparține vorbitorului, înlocuind, totodată, și numele acestuia Durerile fizice mi le calmez cu sedative. 47 prl (Îf îmi, mi-, -mi, îvr, -m; cu valoare posesivă; stă lângă un verb însoțit de termeni care denumesc persoane considerate în raport cu vorbitorul) Indică (dependența sau) relația de rudenie a vorbitorului cu o altă persoană Ce-mi face copilul?. 48 pprl (Cu valoare de pronume posesiv) Ține în același timp locul persoanei aflate în relație cu vorbitorul și vorbitorului însuși Să-mi trăiască finii. 49 sn (Flz) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. 50 sn (Flz) Conștiință care reflectă lumea exterioară și propria existență. 51 sn (Pex) Identitate spirituală a unei comunități. corectată

  1. În original, incorect: mi-ți-l LauraGellner
  2. proumele → pronumele — Ladislau Strifler

eu-2 [At: DN3 / E: fr eu-, it eu-] Element prim de compunere cu semnificația: 1 Frumos. 2 Bun. 3 Bine.

EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-.Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu.Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.

EU2, euri, s. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. ◊ Eu absolut v. absolut.

EU1 pron. pers. 1 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect, adesea marcînd insistența asupra subiectului) N-a omorît-o, strigă păstorașul, că nu l-am lăsat eu. SADOVEANU, V. F. 27. Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult! COȘBUC, P. I 49. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt. CREANGĂ, P. 79. Eu mistuiam pămîntul, Eu răzvrăteam imperii. EMINESCU, O. I 88. Te-oi duce eu, Sinziană, eu care venisem să ucid zmeul. ALECSANDRI, T. I 435. ◊ (Marchează o opoziție) Citesc eu în loc să citești tu.Ai voit, amice... să citesc eu, în manuscript, cartea... ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ (Urmează după predicat, cu valoare afectivă de întărire) Las’ că ți-oi da eu ție!Toate ca toatele, dar cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. CREANGĂ, A. 58. Stam eu și mă chiteam în capul meu că șerpe cu pene nu poate să fie. id. ib. 53. ◊ (În formulele de introducere din actele oficiale, urmat de o apoziție) Eu, X, declar... ◊ (Regional, în poezia populară, folosit în locul acuzativului) Că-i păcat de dumnezeu Să pice voinic ca eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. 2. (La dativ, în forma mie, îmi, mi, -mi, mi-) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. SADOVEANU, V. F. 17. Mie Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. Mi te dă cu totul mie. EMINESCU, O. I 209. Mă miram ce-mi place mie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. ◊ 4 (Cu funcțiune atributivă indicînd posesia) Îmi simt inima ca un mic cheag. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. «Ce-mi face Radu?» el întreabă. COȘBUC, P. I 100. Îmi recitesc pagina din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. 488. ◊ (Cu valoare de dativ al interesului) Îmi alcătuisem un trai cu totul artistic. ALECSANDRI, O. P. 16. ◊ (Intră în compunerea verbelor la diateza reflexivă, construită cu pronumele-obiect în cazul dativ) Mi-aș putea aduce aminte de una din acele întîmplări, cu dihănii cum n-au mai fost altele. SADOVEANU, V. F. 19. Sărut mîna mătușii, luîndu-mi ziua bună, ca un băiet de treabă. CREANGĂ, A. 48. ♦ (Cu valoare de dativ etic) Așa... slugă vicleană ce-mi ești? CREANGĂ, P. 233. Aici mi-ai fost? id. ib. 24. Ei se sfătuiră... Ca să mi-l omoare. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ (Uneori întărit prin pers. 2) Ce credeți că mi-ți văzu, boieri d-voastră? ISPIRESCU, L. 191. Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana cît mi ți-i băietUL! CREANGĂ, A. 23. O dată mi ți-o și înșfacă de cozi, o trîntește la pămînt și o ține bine. id. P. 177. 3. (La acuzativ, în forma mine, mă, -mă, m-) Oamenii mă-nvinuiesc Că sînt tînăr și iubesc. COȘBUC, P. I 76. Acum însă m-ai mîncat tu. ISPIRESCU, L. 5. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma mine) Pe mine nu mă mai ajungi tu aici, în vîrf. SADOVEANU, V. F. 27. Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! COȘBUC, P. I 126. Ca mîne, poimîne mi se împlinesc anii și rămîi făr’ de mine. CREANGĂ, P. 161. ◊ (În glumă, în expr.) Eu și cu mine = eu în persoană, chiar eu. Ce văd?... Cuconu Grigori Bîrzoi!... [Bîrzoi:] Eu și cu mine, cucoană dragă! ALECSANDRI, T. I 164. ◊ (Intră în compunerea verbelor la diateza reflexivă construită cu pronumele-obiect în cazul acuzativ) Mă strînsesem ghem și vorbeam eu singur în gînd cu mine și cu dînsul. SADOVEANU, V. F. 27. Mă dau jos, caut o lespede potrivită, mă sui cu dînsa iar în tei. CREANGĂ, A. 54. Mă trezii într-un pustiu fără margini. ALECSANDRI, O. P. 15. 4. (Urmat de unul, una, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Eu unul nu știu, declară colonelul categoric. BRĂESCU, V. A. 32. Mie unuia nu-mi trebuie. CREANGĂ, P. 186. – Pronunțat: ieu. - Forme gramaticale: dat. mie, mi, îmi, -mi, mi-; acuz. mine, mă, -mă, m-. – Variantă: (popular) io (TEODORESCU, P. P. 270) pron. pers.

EU- Element prim de compunere savantă cu semnificația „frumos”, „bun”, „bine”. [Pron. e-u-, var. ev-. / < it. eu-, fr. eu-, cf. gr. eu – bine].

EU- elem. „frumos, bine, armonios”. (< fr. eu-, cf. gr. eu, bine)

EU pron. pers., pers. 1 sing. (mie, îmi, mi, (pe) mine, mă) 1) (indică persoana care vorbește) ~ lucrez. 2) (accentuează persoana care îndeplinește lucrarea, stând pe lângă un verb la un mod personal) Mai știu ~. ~ unul nu știu. 3) (se folosește în formula introductivă a actelor oficiale) ~, cutare, mă adresez... 4) (indică posesiunea) Îmi învăț lecțiile. Mi-a dat cartea. 5) (servește la formarea diatezei reflexive) Mă duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

eu 1. pr. de întâia persoană. [Lat. EGO]. ║ n. Filoz. individualitate care are conștiință despre existența sa.

2) eu-, prefix vgr. care înseamnă „bine”, ca în eŭ-fonie. Corespunde cu ngr. ev și vsl. blago-. V. dis- 3.

europiu sn [At: ENC. TEHN. / V: ~m / P: e-u~ / E: fr europium] Element chimic din grupa pământurilor rare (lantanide).

io3 ppr[1] vz eu corectată

  1. În original incorect: pp LauraGellner

m smi 1 A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei m (1), consoană nazală bilabială.

noi1 [At: COD. VOR. 18/3 / D: no (înv, noauă, nouao, nouauo, reg, noă), ne (înv nă), ni / Ac: (pe) noi, ne (înv, ) / E: ml nos] 1 ppr Înlocuiește persoana vorbitorului inclusă într-un grup cu alte persoane. 2 ppr (Îlav) (Pe) la ~ Acasă. 3 ppr (Îal) În casa, în gospodăria noastră. 4 ppr (Îal) În familia noastră. 5 ppr (Îal) În satul sau în orașul, în părțile noastre. 6 ppr (Îal) În țara noastră. 7 ppr (Îal) În lumea noastră, în universul terestru. 8 ppr (Mol; îlav) Ca pe la ~ Așa cum trebuie. 9 ppr (Îal) Strașnic. 10 ppr (Îlav) ~ între ~ sau (Mol) ~ în de ~ Între ai noștri, între oameni cunoscuți, apropiați. 11 prf (La dativ; îf ne) Care aparține vorbitorului inclus într-un grup cu alte persoane, al nostru. 12 prf (La dativ; îf ne) Care ține de vorbitor ca parte a corpului și de persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire, al nostru. 13 prf (La dativ; îf ne) Care este spus, săvârșit, îndeplinit de vorbitor și de persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire, al nostru. 14 ppr (La nominativ; în stilul oficial-administrativ; înlocuiește numele autorului acțiunii) Eu. 15 ppr (Ca plural al modestiei, folosit de autori) Eu. 16 ppr (Ca plural al solidarității, în stilul popular și familiar) Eu.

non-eu sn [At: CONTEMP., 1949, nr. 120 / Pl: ~uri / E: non- + eu] (Fil) 1 Ceea ce există în afara eului. 2 Ceea ce nu este eu.

arată toate definițiile

Intrare: eu (pref.)
prefix (I7-P)
  • eu
Intrare: eu (s.n.)
eu1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eu
  • eul
  • eu‑
plural
  • euri
  • eurile
genitiv-dativ singular
  • eu
  • eului
plural
  • euri
  • eurilor
vocativ singular
plural
Intrare: eu / noi
eu2 (pron.) pronume personal
  • pronunție: ieu
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P57)
Persoana I
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • eu
  • mine
  • mă
  • eu
  • mine
  • mă
plural
  • noi
  • ne
  • noi
  • ne
genitiv-dativ singular
  • mie
  • mi
  • îmi
  • ‑mi
  • mie
  • mi
  • îmi
  • ‑mi
plural
  • no
  • ne
  • ni
  • no
  • ne
  • ni
io (pron.) pronume personal
pronume invariabil (I13)
  • io
miia
invariabil (I1)
  • miia
Intrare: europiu
  • silabație: e-u-
  • pronunție: -pĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • europiu
  • europiul
  • europiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • europiu
  • europiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • europium
  • europiumul
  • europiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • europium
  • europiumului
plural
vocativ singular
plural
Eu simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Eu
Intrare: non-eu
  • pronunție: non-eu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • non-eu
  • non-eul
plural
genitiv-dativ singular
  • non-eu
  • non-eului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nu-mă-uita
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
genitiv-dativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
vocativ singular
plural
Intrare: pasămite
pasămite adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • pasămite
pasă-mi-te
compus
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
  • pasă-mi-te
Intrare: racul-de-mine
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racul-de-mine
plural
  • racii-de-mine
genitiv-dativ singular
  • racului-de-mine
plural
  • racilor-de-mine
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eu / noi io miia

  • 1. La nominativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (la) singular Ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect.
      surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Eu merg.
        surse: DEX '09
      • N-a omorît-o, strigă păstorașul, că nu l-am lăsat eu. SADOVEANU, V. F. 27.
        surse: DLRLC
      • Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult! COȘBUC, P. I 49.
        surse: DLRLC
      • Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt. CREANGĂ, P. 79.
        surse: DLRLC
      • Eu mistuiam pămîntul, Eu răzvrăteam imperii. EMINESCU, O. I 88.
        surse: DLRLC
      • Te-oi duce eu, Sinziană, eu care venisem să ucid zmeul. ALECSANDRI, T. I 435.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Marchează o opoziție.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Citesc eu în loc să citești tu.
          surse: DLRLC
        • Ai voit, amice... să citesc eu, în manuscript, cartea... ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. Urmează după predicat, cu valoare afectivă de întărire.
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Las’ că ți-oi da eu ție!
          surse: DLRLC
        • Toate ca toatele, dar cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. CREANGĂ, A. 58.
          surse: DLRLC
        • Stam eu și mă chiteam în capul meu că șerpe cu pene nu poate să fie. CREANGĂ, A. 53.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. Este folosit în formule de introducere din actele oficiale.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Eu, X, declar...
          surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.4. regional În poezia populară, este folosit în locul acuzativului.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Că-i păcat de dumnezeu Să pice voinic ca eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103.
          surse: DLRLC
    • 1.2. (la) plural Desemnează pe cel care vorbește și persoana sau persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire.
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50.
        surse: DLRLC
      • Dă soarele după deal și noi tot pe loc stăm. CREANGĂ, P. 128.
        surse: DLRLC
      • Tot pămîntul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini. EMINESCU, O. I 155.
        surse: DLRLC
      • Păi noi, contingentul de-abia sosirăm! SADOVEANU, M. C. 103.
        surse: DLRLC
      • Noi, tinerii, devenisem sîmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului. GHICA, S. 255.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adverbială acuzativ La noi = în țara, în regiunea etc. de baștină.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acasă 2 exemple
        exemple
        • La noi sînt codri verzi de brad și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12.
          surse: DLRLC
        • Cerna a fost pe la noi cînd eram la Lipsca. CARAGIALE, O. VII 193.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. locuțiune adverbială regional Ca pe noi = cum trebuie.
        surse: DLRLC
        • exemple
          • Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mîinele noastre, pînă ce nu ne zgîriau... ca pe noi. CREANGĂ, A. 37.
            surse: DLRLC
      • 1.2.3. expresie Noi între noi = în cercul nostru; numai între noi; între ai noștri.
        surse: NODEX
  • 2. La dativ, în formele mie, îmi, mi / ne, ni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Are valoare posesivă.
      surse: DEX '09 DLRLC 8 exemple
      exemple
      • Casa ne e frumoasă.
        surse: DEX '09
      • Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. SADOVEANU, V. F. 17.
        surse: DLRLC
      • Mie Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51.
        surse: DLRLC
      • Mi te dă cu totul mie. EMINESCU, O. I 209.
        surse: DLRLC
      • Mă miram ce-mi place mie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41.
        surse: DLRLC
      • Nu-i nevoie să ne ostenim de pe acum caii. SADOVEANU, O. I 146.
        surse: DLRLC
      • Poftim de ne blagosloviți casa și masa. CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC
      • Mormîntul să ni-l sape la margine de rîu. EMINESCU, O. I 129.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Indică posesiunea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Îmi simt inima ca un mic cheag. CAMIL PETRESCU, U. N. 339.
        surse: DLRLC
      • «Ce-mi face Radu?» el întreabă. COȘBUC, P. I 100.
        surse: DLRLC
      • Îmi recitesc pagina din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. 488.
        surse: DLRLC
      • (Cu valoare de dativ al interesului) Îmi alcătuisem un trai cu totul artistic. ALECSANDRI, O. P. 16.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mi-aș putea aduce aminte de una din acele întîmplări, cu dihănii cum n-au mai fost altele. SADOVEANU, V. F. 19.
        surse: DLRLC
      • Sărut mîna mătușii, luîndu-mi ziua bună, ca un băiet de treabă. CREANGĂ, A. 48.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Are valoare de dativ etic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exemple
      exemple
      • Așa... slugă vicleană ce-mi ești? CREANGĂ, P. 233.
        surse: DLRLC
      • Aici mi-ai fost? CREANGĂ, P. 24.
        surse: DLRLC
      • Ei se sfătuiră... Ca să mi-l omoare. ALECSANDRI, P. P. 1.
        surse: DLRLC
      • Ce credeți că mi-ți văzu, boieri d-voastră? ISPIRESCU, L. 191.
        surse: DLRLC
      • Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana cît mi ți-i băietul! CREANGĂ, A. 23.
        surse: DLRLC
      • O dată mi ți-o și înșfacă de cozi, o trîntește la pămînt și o ține bine. CREANGĂ, P. 177.
        surse: DLRLC
      • Ne ești departe.
        surse: DEX '09
      • Cum ni l-au sfîrticat nelegiuiții! SADOVEANU, O. I 21.
        surse: DLRLC
      • Ce ne treci ca un drumeț. ALECSANDRI, P. P. 280.
        surse: DLRLC
  • 3. La acuzativ, în formele mine, mă, m- / noi, ne:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Oamenii mă laudă.
      surse: DEX '09
    • Oamenii mă-nvinuiesc Că sînt tînăr și iubesc. COȘBUC, P. I 76.
      surse: DLRLC
    • Acum însă m-ai mîncat tu. ISPIRESCU, L. 5.
      surse: DLRLC
    • Pe mine nu mă mai ajungi tu aici, în vîrf. SADOVEANU, V. F. 27.
      surse: DLRLC
    • Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! COȘBUC, P. I 126.
      surse: DLRLC
    • Ca mîne, poimîne mi se împlinesc anii și rămîi făr’ de mine. CREANGĂ, P. 161.
      surse: DLRLC
    • 3.1. glumeț expresie (la) singular Eu și cu mine = eu în persoană, chiar eu.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce văd?... Cuconu Grigori Bîrzoi!... [Bîrzoi:] Eu și cu mine, cucoană dragă! ALECSANDRI, T. I 164.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • M-am trezit târziu.
        surse: DEX '09
      • Mă strînsesem ghem și vorbeam eu singur în gînd cu mine și cu dînsul. SADOVEANU, V. F. 27.
        surse: DLRLC
      • Mă dau jos, caut o lespede potrivită, mă sui cu dînsa iar în tei. CREANGĂ, A. 54.
        surse: DLRLC
      • Mă trezii într-un pustiu fără margini. ALECSANDRI, O. P. 15.
        surse: DLRLC
  • 4. (la) singular Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Eu unul nu știu, declară colonelul categoric. BRĂESCU, V. A. 32.
      surse: DLRLC
    • Mie unuia nu-mi trebuie. CREANGĂ, P. 186.
      surse: DLRLC
  • 5. (la) plural La dativ sau la acuzativ, în forma ne, are valoare de pronume reflexiv.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ne povesteam multe.
      surse: DEX '09
    • Vrei să ne-aprindem paie în cap? CREANGĂ, P. 9.
      surse: DLRLC
    • Ne-om culca lîngă izvorul Ce răsare sub un tei. EMINESCU, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Noi însă, începem a ne căi că ne porniserăm de la Hangu. ALECSANDRI, C. 39.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Are valoare de pronume reflexiv reciproc.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
      • De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub formă de epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astă seară? GHICA, S. XXIV.
        surse: DLRLC
  • 6. (la) plural În stilul oficial-administrativ:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: eu / noi 2 exemple
    exemple
    • Noi, directorul școlii, am hotărât.
      surse: DEX '09
    • Noi comisarul secției 55 după reclamația părților. CARAGIALE, O. II 109.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Este folosit ca plural al modestiei.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Noi credem că una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Mulțumim celor care ne-au ajutat.
        surse: DEX '09
      • Noi credem că una din însușirile poeziei este că ea ațîță, pune în lucrare, dacă putem zice așa, puterile psihice ale omului. GHEREA, ST. CR. I 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

eu (s.n.)

  • 1. filosofie psihologie Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară.
    surse: DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52.
      surse: DLRLC
    • diferențiere filosofie Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului.
      surse: DEX '98 DLRLC
    • surse: DLRLC

etimologie:

europiu europium Eu

  • 1. Element chimic din familia pământurilor rare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol Eu
    surse: DOOM 2

etimologie:

non-eu

  • 1. filosofie Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu.
    surse: DEX '09

etimologie:

nu-mă-uita Myosotis

  • 1. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă (Myosotis silvatica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: miozotis ochii-păsăruicii ochiul-șarpelui urechea-șoarecelui 2 exemple
    exemple
    • De atunci floricica asta s-a numit: nu-mă-uita. NEGRUZZI, S. I 109.
      surse: DLRLC
    • Să răsară garofițe, Viorele, micșunele, Nu-mă-uita: floricele. TEODORESCU, P. P. 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nu + + uita
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba germană Vergissmeinnicht
    surse: DEX '09 DEX '98