PESEMNE adv. Se vede (că)..., se pare (că)...; poate, probabil. – Pe + semn(e).

pesemne av [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/7 / V: (înv) ~ene, ~sine, pisăni, pres~, psănî / E: pe + semne] (Pfm) 1 Se vede (că)... 2 Se pare (că)... 3 Poate. 4 Probabil.

PESEMNE adv. (Pop. și fam.) Se vede (că)..., se pare (că)...; poate, probabil. – Pe + semn(e).

PESEMNE adv. Se vede că..., se pare că...; probabil. Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult și ai plecat din București. CARAGIALE, O. I 183. Pesemne inima le spunea că spînul nu le este văr. CREANGĂ, P. 210. Pesemne nu știi că pe noi femeile... moartea nicicum nu ne îngrozește? NEGRUZZI, S. I 22.

PESEMNE adv. pop. fam. După cum se pare; probabil. /pe + semn[e]

pesemne adv. probabil. [Lit. după semnele sau indiciile lucrului].

pesémne adv. (pe și semne). Se vede, așa se pare, după cum se vede, poate: pesemne aĭ (saŭ c’aĭ) înebunit; aĭ înebunit, pesemne; pesemne e (saŭ că e) nebun; e nebun, pesemne.

pesene sf vz pesemne

pesine av vz pesemne

pisăni av vz pesemne

pisene^[1] av vz pesemne

presemne av vz pesemne

psânî av vz pesemne

pesemne adv.

pesemne

pesemne.

PESEMNE adv. v. probabil.

PESEMNE adv. poate, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) samite. (~ nu știe că am venit.)