2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPUIZARE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

EPUIZARE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

epuizare sf [At: REBREANU, P. S. 154 / Pl: ~zări / E: epuiza] 1 Consumare sau întrebuințare integrală. 2 Vânzare integrală (a unor mărfuri, ediții etc.). 3 Secătuire a unor rezerve de substanțe, resurse naturale etc. 4 Discutare sau studiere amănunțită (a unor teme, probleme etc.). 5 Terminare. 6-7 Extenuare (1,3).

EPUIZARE s. f. Acțiunea de a (se) epuiza. 1. Terminare, sfîrșire, isprăvire (prin întrebuințare, consumare, vînzare). Epuizarea unei ediții. ♦ Lămurire completă, discutare în toate amănuntele. Epuizarea ordinii de zi. 2. Istovire, sleire, slăbire, extenuare. Stai liniștit, nu-i nimic grav... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. – Pronunțat: -pu-i-.

EPUIZARE s.f. Acțiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].

EPUIZA, epuizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) termina, a (se) sfârși, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. și refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.

EPUIZA, epuizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) termina, a (se) sfârși, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. și refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.

epuiza [At: I. NEGRUZZI, S. III, 133 / P: ~pu-i~ / Pzi: ~zez / E: fr épuiser] 1 vt (C. i. bunuri materiale) A întrebuința în întregime Si: a consuma. 2 vt (C. i. stocuri de mărfuri, ediții etc.) A vinde (integral). 3 vt (C. i. resurse naturale) A secătui. 4 vt (C. i. teme, argumente, probleme etc.) A lămuri complet o problemă, discutând toate amănuntele. 5-6 vtr A (se) termina. 7 vr (C. i. mijloace, posibilități etc.) A trece în revistă până la capăt. 8-9 vtr A (se) extenua din punct de vedere fizic sau moral Si: a (se) istovi, (îvr) enervant (2).

EPUIZA, epuizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina, a sfîrși, a isprăvi (întrebuințînd, consumînd, vînzînd). A epuizat rezervele.Abătîndu-se în treacăt pentru a reînnoi o provizie epuizată de pesmeți. C. PETRESCU, O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastră! Ediția pentru capitală s-a epuizat în cîteva momente. CARAGIALE, M. 56. 2. Tranz. A lămuri complet fără a lăsa ceva neclar, a discuta în toate amănuntele; a isprăvi de studiat, de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) A se istovi, a se slei, a se extenua. ◊ Tranz. L-au epuizat atîtea suferințe. – Pronunțat: -pu-i-.

EPUIZA vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) isprăvi. 2. tr. A lămuri complet, a termina discuțiile, a încheia (o problemă). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. épuiser].

EPUIZA vb. I. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi. II. tr. a lămuri complet, a termina discuțiile. III. refl. a se extenua. (< fr. épuiser)

A EPUIZA ~ez tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

A SE EPUIZA mă ~ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârșit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forța și energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epuizare (desp. -pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizării; pl. epuizări

epuizare (-pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizării; pl. epuizări

epuizare s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări

epuiza (a ~) (desp. -pu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. epuizez, 3 epuizea; conj. prez. 1 sg. să epuizez, 3 să epuizeze

epuiza (a ~) (-pu-i-) vb., ind. prez. 3 epuizea

epuiza vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuizez, 3 sg. și pl. epuizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EPUIZARE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.

EPUIZARE s. 1. consumare, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 2. extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

EPUIZA vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.

EPUIZA vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. șl Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.)

Intrare: epuizare
  • silabație: e-pu-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epuizare
  • epuizarea
plural
  • epuizări
  • epuizările
genitiv-dativ singular
  • epuizări
  • epuizării
plural
  • epuizări
  • epuizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: epuiza
  • silabație: e-pu-i-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epuiza
  • epuizare
  • epuizat
  • epuizatu‑
  • epuizând
  • epuizându‑
singular plural
  • epuizea
  • epuizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epuizez
(să)
  • epuizez
  • epuizam
  • epuizai
  • epuizasem
a II-a (tu)
  • epuizezi
(să)
  • epuizezi
  • epuizai
  • epuizași
  • epuizaseși
a III-a (el, ea)
  • epuizea
(să)
  • epuizeze
  • epuiza
  • epuiză
  • epuizase
plural I (noi)
  • epuizăm
(să)
  • epuizăm
  • epuizam
  • epuizarăm
  • epuizaserăm
  • epuizasem
a II-a (voi)
  • epuizați
(să)
  • epuizați
  • epuizați
  • epuizarăți
  • epuizaserăți
  • epuizaseți
a III-a (ei, ele)
  • epuizea
(să)
  • epuizeze
  • epuizau
  • epuiza
  • epuizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epuizare, epuizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) epuiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Epuizarea unei ediții. DLRLC
    • 1.1. Lămurire completă, discutare în toate amănuntele. DLRLC
      • format_quote Epuizarea ordinii de zi. DLRLC
  • 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. DEX '98 DEX '09
  • 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stai liniștit, nu-i nimic grav... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. DLRLC
etimologie:
  • vezi epuiza DEX '09 DEX '98 DN

epuiza, epuizezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) termina, a (se) sfârși, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A epuizat rezervele. DLRLC
    • format_quote Abătîndu-se în treacăt pentru a reînnoi o provizie epuizată de pesmeți. C. PETRESCU, O. P. I 148. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastră! Ediția pentru capitală s-a epuizat în cîteva momente. CARAGIALE, M. 56. DLRLC
  • 2. tranzitiv A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote L-au epuizat atâtea suferințe. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.