uzură² sf [At: ȚICHINDEAL, F. 456/4 / S și: usu~ / Pl: ~ri / E: lat usura, fr usure] (Înv) 1 Camătă. 2 Cămătărie (2).

*UZURĂ (pl. -uri) sf. 1 Camătă ¶ 2 Stricare, prăpădire, tocire prin deasa întrebuințare [fr. usure].

UZURĂ², uzuri, s. f. (Învechit) Camătă, dobîndă (exorbitantă). Ei împrumută bani pre camătă sau uzură. ȚICHINDEAL, F. 456.

uzură f. camătă.

*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.

uzur sn vz uzură²

uzură¹ (camătă; corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură² (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii

uzură² (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură.

UZURĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.

uzură s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DOBÎNDĂ. PROCENT.