EPUIZA, epuizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina, a sfîrși, a isprăvi (întrebuințînd, consumînd, vînzînd). A epuizat rezervele. ▭ Abătîndu-se în treacăt pentru a reînnoi o provizie epuizată de pesmeți. C. PETRESCU, O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastră! Ediția pentru capitală s-a epuizat în cîteva momente. CARAGIALE, M. 56. 2. Tranz. A lămuri complet fără a lăsa ceva neclar, a discuta în toate amănuntele; a isprăvi de studiat, de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) A se istovi, a se slei, a se extenua. ◊ Tranz. L-au epuizat atîtea suferințe. – Pronunțat: -pu-i-.