15 intrări
- cucii
- ciuboțica-cucului
- cuc
- cuc-armenesc
- cucă (căciulă)
- cucă (deal)
- cucă (zool.)
- laptele-cucului
- limba-cucului
- mălaiul-cucului
- mărul-cucului
- măzărichea-cucului
- mierea-cucului
- slujnica-cucului
- stupitul-cucului
128 de definiții
din care- explicative (50)
- morfologice (31)
- relaționale (20)
- etimologice (6)
- specializate (7)
- enciclopedice (4)
- argou (10)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțică s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.
CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
LAPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂLAI, (2) mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa); b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. și: mălaiuri] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂLAI, (2) mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa); b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. și: mălaiuri] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂZĂRICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeriche s. f.] – Din mazăre.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciuboțică sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ici / E: ciubotă + -ică] 1-2 (Reg) Cizmuliță (de damă) Si: (reg) ciuboțea (1-2). 3-4 (Reg) Gheată (de damă) Si: (reg) ciuboțea (3-4). 5 (Îc) ~ca-cucului Planta erbacee Primula officinalis, cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă. 6 (Îc) ~ca-ursului Planta erbacee Cortusa matthioli, cu frunze lobate și cu flori purpurii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc1 sm [At: (a. 1640) GCR I 91 / Pl: cuci / E: ml cu(c)us] 1 (Om) Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuibul altor păsări (Cuculus canorus). 2 (Pop; gmț; îe) Bată-l ~u! Bată-l norocul. 3 (Pop; în blesteme; îe) N-ai mai auzi ~u! De-ai muri până-n primăvară. 4 (Pop; îe) A fi îmbrăcată ca ~u-n pene A fi frumos îmbrăcată. 5 (Pop; îe) A auzi-n gură ca ~u A fi surd. 6 (Reg; îe) A sta ca ~ul pe cracă A fi gata de plecare. 7 (Reg; fig; îae) A fi gata să moară. 8 (Pop; îe) A fi sărac ca ~u A fi foarte sărac. 9 (Îs) Lapte de ~ Ceva imposibil. 10 (Pop; îe) A-i cânta ~ul (în față sau în dreapta) A avea noroc. 11 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în pungă A fi sărac. 12 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în casă A rămâne singur. 13 (Pop; îe) A avea casa ~ului A nu avea nici un adăpost. 14 (Reg; îe) A avea mila ~ului A fi fără părinți. 15 (Îe) A fi al ~ului A fi al dracului. 16-17 (Pop; îe) (A avea) cap de ~ (A fi) prost. 18 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii asemănător cu „de-a ascunselea”. 19 (Îla) A fi (sau a rămâne) (singur) ~ A fi (sau a rămâne) foarte singur. 20 (Fig) Fără rude. 21 (Îlav) Cât (sau până-i) ~ul Niciodată. 22 (Îe) A if sau a (se) face ~ de beat A fi beat peste măsură. 23 (Pop; îe) (A umbla) de flori de ~ A umbla fără rost. 24 (Îs) Ceasornic cu ~ Ceasornic de perete care indică fiecare oră sau jumătate de oră prin apariția unei figurine ca un cuc (1) și sunete asemănătoare celor ale cucului. 25 (Mol; Buc; irn; îc) ~-armenesc Pupăză (Upupa epops). 26 (Reg; îc) ~-de-iarnă Cioară (Corvus). 27 (Bot; reg) Stupitul (mărgică sau glasul) ~ului Plantă cu flori de culoare roșcată sau liliachie, care crește în locuri umede (Cardamine pratensis). 28 (Bot; reg) Lalea (Tulipa gesperiana). 29 (Bot; reg) Burete șerpesc (Lepiata procera). 30 (Bot; reg) Bureți pestriți (Anumita muscaria). 31 (Reg) Dans popular obișnuit la nunți. 32 (Fam; în limbajul soldaților) Emblemă de pe bonetă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc2 av [At: SLAVICI, N. I, 173 / V: ~ca / E: mg kukra] (Înv) 1 (Îe) A sări ~ A sări în sus. 2 (La jocuri de copii; îe) A bate (sau a face cu) mingea ~ A azvârli pietre sau o minge drept în sus. 3 (La jocuri de copii; îe) A prinde mingea din ~ A prinde mingea din zbor. 4 (Îcs) De-a cucii Joc de copii în care unul aruncă mingea și toți ceilalți încearcă să o prindă din zbor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: cuci / E: ger Kuchen] (Reg) 1 Plăcintă. 2 Sângerete afumat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc4 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bg кук] (Reg) Capăt de jos al unui scoc prin care se coboară lemnele de foc Si: săritoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă4 sf [At: CANTEMIR, ap. ȘIO / E: tc kuka] 1 Căciulă mare, împodobită cu pene de struț, purtată la ceremonii de către aga ienicerilor sau de către solaci. 2 Căciulă înaltă în formă de piramidă, împodobită cu pene de struț și îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, trimisă de sultan domnitorilor români la urcarea pe tron și purtată de aceștia la ocazii festive și la parade. 3 (Înv) Autoritate supremă. 4 (Înv) Stăpânire. 5 (Reg; fig) Cap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă1 sf [At: MARIAN, O. I 42 / Pl: ~uce și ~uci / E: cuc1] 1 (Orn; rar) Femelă a cucului. 2 (Irn) Țigan. 3 (Bot; reg) Nume al unei plante nedefinite mai îndeaproape. 4 (Reg) Gropiță în jocul „de-a bumbii”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă2 sf [At: I. IONESCU, M. 86 / Pl: ~uce / E: bg кука, srb kuka] 1 (Reg) Măciucă cu cârlig, cu care se lovește în cap morunul pescuit. 2 Instrument cu care se pescuiește pe terenurile inundabile, compus din două lemne îndoite în formă de arcuri și legate cruciș. 3 (Reg) Parte a războiului de țesut nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă3 sf [At: FI XIV, 102 / E: bg куку cf cuc3] (Reg) 1 Coș colector la casele țărănești. 2 Deschizătură din acoperișul casei care servește la ieșirea fumului din pod și la iluminat. 3 Zid rotund deasupra coșului de fum, aflat în pod. 4 (Reg; pex) Sobă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă5 sf [At: H IX, 3 / Pl: ~uce, ~uci / E: nct] (Reg) 1 Loc ridicat și izolat. 2 Deal înalt. 3 Vârf de deal mai ridicat decât locul din jur. 4 (Spc) Vârf de munte defrișat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miere sfs [At: PSALT. HUR. 7077 / G-D: ~rii, ~i / E: ml mel, -is] 1 (Urmat de determinări care arată din ce flori a fost extras nectarul) Substanță siropoasă, de obicei gălbuie, foarte dulce și aromată, produsă de albine sau alte himenoptere din nectarul florilor. 2 (Fam; d. oameni; îla) De ~ Foarte bun. 3 (Pop; îe) A da de ~ sau a-i pica (cuiva) ~-n păsat Se zice despre cineva care are un noroc neașteptat. 4 (Pop; îae) Se zice despre cineva căruia îi merge foarte bine. 5 (Pop; îe) A-i curge numai ~ Exprimă hărnicia cuiva, care îi aduce acestuia belșug. 6 (Pop; îe) A înota în ~ A fi foarte bogat. 7 (Îe) Să fie (sau să știu, să știi etc. că este) (și) ~ (și tot nu...) Exprimă hotărârea nestrămutată de a respinge o propunere sau o situație, oricâte avantaje aparente ar prezenta. 8 (Pop; îe) A fi cu limba fagur de ~ A vorbi foarte frumos, elocvent. 9 (Pop; îe) A unge (pe cineva) (la inimă) cu ~ A spune cuiva lucruri plăcute. 10 (Pop; îe) S-a făcut agurida ~ S-au împăcat cei învrăjbiți.(Pop; îe) în buze (sau gură) ~ și în inimă fiere (sau otravă) sau în față ~ și în dos fiere Exprimă fățărnicia și viclenia cuiva. 12 (Pop; îe) A ascunde un ac în ~ A ascunde un gând rău într-un sfat dat cu blândețe. 13 (Pop; îae) A face intrigi. 14 (Rar; îe) A-i tăia (cuiva) cuvântul cu ~ A întrerupe pe cineva din vorbire, spre a-l ajuta. 15 (Reg; îe) A da bani pe ~ A mustra. 16 (Reg, îae) A batjocori. 17 (Reg, îae) A bate. 18 (Pop; îe) A se face ~ de găleată sau a se lipi ca ~a de găleată A se supune cuiva orbește. 19 (Pop; îe) A fi bun (sau dulce) ca ~a câinelui A fi răutăcios. 20 (îae) A fi sâcâitor. 21 (Pop; îe) A avea ~ de șarpe la inimă A fi rău. 22 (Îs) ~ de trandafir (sau ~ rozată) Substanță obținută prin fierberea unui amestec de miere (1), alcool și petale de trandafiri roșii, macerate în apă, și folosită ca medicament Si: miericică (2). 23 (Îs) Lună (sau, rar, săptămână) de ~ Cea dintâi lună sau săptămână de după căsătorie. 24 Nectar al florilor. 25 (Reg) Zahăr. 26 (Reg; îs) ~ galbenă (sau de tuse) Zahăr candel. 27 (Reg; îs) ~ de baraboi (sau de picioci, de napi) Zahăr de cartofi. 28 (Reg; îs) ~ neagră (sau de urs, a ursului) Zahăr negru. 29 (Reg) Bomboane. 30 (Trs; Ban, șîs ~ de prune) Magiun. 31 (Ban, Dob) Marmeladă. 32 (Ban) Dulceață. 33 (Reg, îc) ~a-mâței Clei de cireș sau de prun. 34 (Reg, îc) ~-de-camfor Camfor. 35 (îc) ~a-ursului Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu frunze catifelate și cu flori roșcate, violete sau albastre Si: plămânare, (îvr) plămânărică (Pulmonaria mollissima). 36 (Bot; îae) Cuscrișor (Pulmonaria rubra). 37 (îae) Arbore înalt din familia urticaceelor cu fructe mici rotunde (Celtis australis). 38 (Bot; îae) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 39 (Bot; îae) Roiniță (Melissici offîcinalis). 40 (Bot; îae) Dumbravnic (Melittis melissoplyllum). 41 (Bot; îae) Urzică moartă (Lamium maculatum). 42 (Bot; îae) Barba-ursului (Equisetum arvense). 43 (Bot; îae) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 44 (Bot; îae) Omag. 45 (Bot; îae) Jale (Salvia offîcinalis). 46 (Bot; îc) ~a-cucului (Melandryum album).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGLICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 🌿 1 Plantă cu flori albe, cu miros plăcut foarte pătrunzător; poporul face din ele ceaiu contra vătămăturii, iar vinarii le întrebuințează la aromatizarea vinurilor (Spiraea filipendula) (🖼 44) ¶ 2 = CIUBOȚICA-CUCULUI [blg. aglika].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AGRICEA (pl. -cele) sf. Băn. 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI [👉 AGLICĂ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
AIOR2 sm. 🌿 1 Plantă cu frunze lanceolate și flori galbene; crește prin fînețe umede (Euphorbia esula) (🖼 47) ¶ 2 = LAPTELE-CUCULUI [alior].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALIOR sm. 🌿 1 Plantă ierboasă cu flori gălbui dispuse în umbele mult radiate; crește pe coline aride, pe cîmpuri nisipoase și pe lîngă drumuri (🖼 75) (Euphorbia cyparissias) ¶ 2 = LAPTELE-CUCULUI [lat. aureolus < aurum, după coloarea florilor galbene ca aurul].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANGLICĂ sf. (pl. -ci) 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI [👉 AGLICĂ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANGLICIU, ANGLICEL sm. 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI (👉 AGLICĂ).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AREU sm. 🌿 1 = ALIOR1 ¶ 2 = AIOR2 ¶ 3 = LAPTELE-CÎINELUI3 ¶ 4 = LAPTELE-CUCULUI4.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARIOR sm. 🌿 1 = ALIOR1 ¶ 2 = LAPTELE-CUCULUI1 ¶ 3 ~ -DE-BALTĂ, plantă ierboasă, cu flori galbene dispuse în umbele, cu fructe în formă de capsule acoperite cu mici tubercule neegale; crește prin locuri mlăștinoase, pe malurile apelor (Euphorbia palustris) (🖼 207) [lat. aureolus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + suf. -ă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Mold.) Gheată. Era băiatul Dragomanului încălțat în niște ciuboțele domnești. CAMILAR, N. I 20. 2. Compus: ciuboțica-cucului = plantă erbacee, cu flori galbene mirositoare, care crește prin livezi și poieni (Primula officinalis). Aci era un cîmp unde m-am jucat eu cînd eram copil și culegeam ciuboțica-cucului! C. PETRESCU, A. 306. – Variantă: cioboțică s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUC1, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare din ordinul agățătoarelor, cu penele de culoare cenușie, cu coada lată și răsfirată, cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate; trăiește singuratică și nu-și clocește singură ouăle, ci le depune în cuiburi străine (Cuculus canorus). Cum auzeam cucul în livada noastră, declinarea zbura în albul amiezii ca un fluture. SADOVEANU, N. F. 32. Un cuc cu glasul sever și mecanic își chema perechea în răstimpuri. C. PETRESCU, S. 142. Își aținti urechile... și auzi glasul de cuc. BUJOR, S. 46. (Familiar, eufemistic, în imprecații) Bată-te cucul, mangositule. ALECSANDRI, T. II 179. Ceas cu cuc = ceasornic de perete ale cărui bătăi, la fiecare ceas (sfert sau jumătate de ceas și la 45’). imită cîntecul cucului; fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc v. floare. ◊ (Adverbial, adesea determinînd pe «singur») Fără rude și fără prieteni, străin, izolat. Se duce pe ici în colo, lăsîndu-mă cuc în mijlocul unei lumi streine. HOGAȘ, DR. II 138. Bietul băiet se văzu străin cuc în mijlocul unei păduri. POPESCU, B. IV 35. Ședeau singuri-singurei cuc și le țiuia urechile de urît. CREANGĂ, P. 35. 2. Compuse: (Bot.) ciuboțica cucului v. ciuboțică; laptele-cucului v. lapte; limba-cucului v. limbă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUC2, cuci, s. m. (În jocurile de copii) Lovitură cu mingea în înălțime (în direcție verticală). A da un cuc. A prinde mingea din cuc. ◊ De-a mingea-n cuc = numele unui joc cu mingea. ◊ (Adverbial în expr.) A bate mingea cuc = a azvîrli mingea cu putere, drept în sus. (Despre oameni) A sări cuc = a sări în sus. Cînd auzea că Huțu are să învețe latinește... îi venea să sară cuc de bucurie. SLAVICI, O. I 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCĂ1, cuci, s. f. (Învechit) Căciulă înaltă, împodobită cu pene de struț, pe care o purtau în semn de distincție căpeteniile turcești și domnitorii romîni în timpul ceremoniilor. Îmi vine să svîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. Stau grămădiți optzeci de călăreți turci, ieniceri, spahii și ciohadari împărătești, unii cu înaltă cucă, din vîrful căriia atîrna pe șalele calului o lată pană verde. ODOBESCU, S. A. 136. Figură uscată, oacheșă, purtînd în cap o cucă cu pene. BĂLCESCU, O. I 222. Dă-mi căciula Țurcănească, Ca să-ți dau cuca Domnească. TEODORESCU, P. P. 502.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului. Cîntă cuca cea bătrînă. MARIAN, O. I 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂZĂRICHE s. f. I. 1. Borceag. 2. Nume dat mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor, înrudite cu mazărea: a) plantă agățătoare cu frunze compuse terminate cu un cîrcel, cu flori roșii, galbene sau violete; crește prin fînețe, tufișuri și păduri de munte (Vicia); b) bob. O mulțime de buruieni... printre care... neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. ◊ Compus: măzăriche-neagră (sau măzărichea-cucului) = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de picături înghețate de ploaie, ca o grindină măruntă. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VIII 294. (Med.) III. Cisticercoză. – Variante: măzărică (ȘEZ. I 236), măzeriche (NEGRUZZI, S. I 101) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STUPIT, stupiți, s. m. (Mold.) Scuipat. [Era] o hîrcă de babă în trăsura împărătească, nici stupitu să-l dai pe dînsa, așa era de hîdă. ȘEZ. II 111. ◊ Expr. (Popular) A avea stupit la furcă v. furcă (1). ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori liliachii, rar albe, care crește prin fînețe și prin poieni umede (Cardamine pratensis).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUBOȚICĂ ~ele f. (diminutiv de la ciubotă): ~ica-cucului plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze ovale, dispuse în rozetă, cu flori galbene-închise, plăcut mirositoare, și cu fructul o capsulă. /ciubotă + suf. ~ică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUC cuci m. Pasăre migratoare cu penele cenușii, având coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburile altor păsări, cunoscută după strigătul său caracteristic. ◊ De flori de ~ în zadar; degeaba. I-a cântat ~ul din față se spune despre cineva care prosperă. Așa are să-i cânte ~ul se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată. /< lat. cucus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCĂ ~ci f. rar Femela cucului. /Din cuc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STUPIT stupituri n. pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. ◊ Stupitul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. /v. a stupi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCĂ s.f. (Mold., ȚR) Căciulă dată de sultan domnului la urcarea pe tron. A: Nicolae-Vodă . . . au luat si cuca, după obicei, de la împărăție, NCL II, 290; cf. CANTEMIR, IST.GHEORGACHI. B: Au venit în București, puindu-i și cuca în cap. ANON. BRÎNCOV. ♦ (ȚR) Autoritate (supremă). Să mă pui mai mare preste dînșii și le voi fi în loc de cucă. E 1777, 72v. Etimologie: tc. kuka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc m. pasăre din ordinul cățărătoarelor cu pene închise, își depune ouăle în cuibul, altor păsări și petrece iarna în țările calde: a cânta cuiva cucul, a avea noroc (cântarea cucului e de bun augur Când vine înaintea sau la dreapta cuiva); cuc armenesc, Mold;, TR. pupăză (numită astfel din cauza murdăriei sale): iar vrei să te spurce cucul armenesc? Cr. ║ adv. 1. cu totul singur: șade cuc în căsă; cât cucul, niciodată; a se face cuc, a se îmbăta; de flori de cuc, în zadar: 2. în sbor: a prinde mingea în cuc. ║ de-a cucul, varietate a jocului dea-ascunsele, în care copiii imită cântarea cucului. [Lat. CUCCUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă f. căciulă înaltă și piramidală, împodobită cu pene de struț și îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, pe care Sultanul o dăruia Domnului la urcarea-i pe tron (la Turci cuca era o podoabă proprie ienicerilor); Mihaiu primi dela solul Sultanului sabia și cuca pe care o puse pe cap BĂLC. [Turc. KOKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă f. coșul de fum al unei case țărănești (peste Olt). [Cf. dial. cucă, deal izolat (v. cucuiu)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc m. (lat. cŭcus, cuccus [cúcŭlus și cŭcúlus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasăre agățătoare ĭnsectivoră care strigă „cúcu-cúcu”, de unde-ĭ și vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupăză. A-țĭ cînta cucu’n față, a ți se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trăi ca un cuc, izolat fără familie (căcĭ se crede că femeĭa cuculuĭ își depune oŭăle în cuĭbu altor păsărĭ). Beat cuc, beat criță, beat mort. E cuc de beat, de înamorat, e foarte beat, foarte înamorat. De florile cuculuĭ, de florile măruluĭ, fără folos, în zadar: a munci de florile cuculuĭ. Cît cucu, cît e cucu (Rar), nicĭ-odată, cît e hău. Ceasornic cu cucu (adică „cu strigătu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cînd se împlinesc orele, strigă „cucu”).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) cúcă f., pl. ĭ (turc. [d. pers.] koka, kuka, căcĭulă de pîslă ornată cu pene pe care o purtaŭ șefiĭ ĭenicerilor, rudă cu rom. glugă, cucuĭ, cuculion ș. a. din răd. cuc, coc, gog). Căcĭulă înaltă de blană neagră acoperită cu catifea aurie și ornată cu pene de struț pe care sultanu o dăruĭa domnuluĭ la suirea pe tron. (Era o podoabă proprie ĭenicerilor. Ca insignă domnească a durat pînă la 1832, cînd a fost înlocuită cu fesu). V. cabaniță, gugĭuman, ișlic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cucă f., pl. e (d. cuc). Femela cuculuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) cúcă f., pl. ĭ (aceĭașĭ răd. ca’n cucuĭ, bg. kuku, cîrlig, și it. cucco, pisc conic. V. cocă1 și cucă 2). Meh. Holm, deal izolat. Podiș (în rTP. 1, 105, „loc înalt, poĭană rătundă și înaltă”). Horn de casă țărănească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciuboțica-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțelei-cucului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+cuc1 (fam.) adv. (singur ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuc2 s. m., voc. art. cucule; pl. cuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuc-armenesc (pupăză) s. m., pl. cuci-armenești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucă (femela cucului; căciulă; colină; horn; măciucă) (reg.) s. f., g.-d. art. cucii; pl. cuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
laptele-cucului (plantă) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
limba-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-cucului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mălaiul-cucului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măzărichea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. măzărichii-cucului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mierea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mierii-cucului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stupitul-cucului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciuboțica-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțelei-cucului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuc s. m., voc. cucule; pl. cuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuc-armenesc (pupăză) s. m., art. cucul-armenesc
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucă (femela cucului, căciulă, deal) (reg.) s. f., g.-d. art. cucii; pl. cuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
laptele-cucului (plantă) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!limba-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-cucului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!mălaiul-cucului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!măzărichea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. măzărichii-cucului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*mierea-cucului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mierii-cucului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!stupitul-cucului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuboțica-cucului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuc s.m., voc. cucule!; pl. cuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuc-armenesc s. m., art. cucul-armenesc
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucă (femela cucului, căciulă, deal) s. f., g.-d. art. cucii; pl. cuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
laptele-cucului (bot.) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
limba-cucului (bot.) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mălaiul-cucului (bot.) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măzărichea-cucului (bot.) s. f., g.-d. art. măzărichii-cucului
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mierea-cucului (bot.) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stupitul-cucului s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIUBOȚICA-CUCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, țâța-oii, țâța-vacii.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUC-ARMENESC s. v. pupăză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCĂ s. (PESCUIT) (reg.) capcană, gaie, năpastă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCĂ s. v. năpastă, prostovol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LIMBA-CUCULUI s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului, poroinic, salep.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRUL-CUCULUI s. v. iarbă-de-lingoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂZĂRICHEA-CUCULUI s. v. mălurici, orăstică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLUJNICA-CUCULUI s. v. codobatură, prundar, prundaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STUPITUL CUCULUI s. v. mărgica cucului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STUPITUL-CUCULUI s. (BOT.; Cardamine pratensis) (reg.) spumeală, limba-șarpelui, scuipatul-cucului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUBOȚICA-CUCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, tîța-oii, țîța-vacii.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuc-armenesc s. v. PUPĂZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCĂ s. (PESCUIT) (reg.) capcană, gaie, năpastă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucă s. v. PROSTOVOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limba-cucului s. v. PALMA-MAICII-DOMNULUI. PALMA-PĂMÎNTULUI. POROINIC. SALEP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărul-cucului s. v. IARBĂ-DE-LINGOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măzărichea-cucului s. v. MĂLURICI. ORĂSTICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slujnica-cucului s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stupitul cucului s. v. MĂRGICA CUCULUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPITUL-CUCULUI s. (BOT.; Cardamine pratensis) (reg.) spumeală, limba-șarpelui, scuipatul-cucului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cuc adv. – La înălțime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc (cuci), s. m. – 1. Pasăre care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. – 2. Beat, afumat. – 3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc. Lat. cuccus sau cucus (Pușcariu 422; Candrea-Dens., 418; REW 2360; DAR), cuvînt onomatopeic, cf. it. cucolo, fr. coucou, sp. (gal.) cuco, germ. Kuckuck, ngr. ϰοῦϰϰος, alb. kuko, tc. kuku, bg. kuk (Conev 55). Pentru expresia singur cuc, cf. alb. vetem kuk. Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405). Cînd o cînta cucul „niciodată” este echivalentă a expresiei bg. kukov denĭ, sb. kukov dan „ziua cucului”. – Der. cucu, interj. (imită sunetul cucului); cucui, vb. (a cînta cucul); cucă, s. f. (femela cucului).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă (cuci), s. f. – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panaș din pene de struț, propriu ofițerilor superiori. – 2. Bonetă de catifea cu pene de struț, pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor Munteniei și Moldovei, cînd îi investea. Tc. (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă (cuci), s. f. – 1. Cîrlig. – 2. Năvod pătrat. Bg., sb. kuka (DAR). Cuvînt care circulă în bazinul Dunării.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă (cuci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă (cuci), s. f. – Culme izolată și golașă, stîncă. Probabil cuvînt identic cu ciucă, ce are același sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocîrlă – cocîrlă, etc. Ar putea fi și formație regresivă, plecînd de la cucui 2, sau cel puțin formă influențată de acest ultim cuvînt. Este puțin probabilă der. directă din lat. cucullus (REW 2359). După Pascu, Beiträge, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cucă „femela cucului”, datorită izolării și singurătății ei, ipoteză destul de ciudată, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciucă, dar preferă să plece de la lat. *cucca.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CUCII Străveche practică folclorică, ce avea în trecut un caracter dramatic și magic, actualmente însă un caracter mai mult spectacular, carnavalesc, la care ia parte uneori întreg satul, participanții purtînd măști, ca și în multe alte manifestări de teatru folcloric.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
cuc1 s.n. (reg.) 1. plăcintă. 2. sângerete (preparat din carne de porc cu sânge).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc2 s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă3, cuci, s.f. (înv.) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă1, cuci, s.f. (reg.) 1. măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. instrument de pescuit alcătuit dintr-o plasă pe două inele puse cruciș; capcană, gaie, năpastă. 3. (reg.) o parte a războiului de țesut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă2, cuci, s.f. (reg.) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucă4, cuci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CUC (lat. cuccus) s. m. 1. Pasăre migratoare de 32-37 cm, cu coada lungă și penaj cenușiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul și ruginiu cu striuri întunecate la femelă; își depune ouăle în cuiburi străine unde sînt clocite de alte păsări; are un cîntec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergător = pasăre din S.U.A. (California, Texas) și Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu pătat cu nuanțe mai închise și deschise, picioare lungi, slab-zburătoare, ținută în stare semidomesticită, pentru vînarea șerpilor cu clopoței (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. 2. Intră în compunerea unor nume de plante (ex. ciuboțica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCA 1. Com. în jud. Argeș; 2.823 loc. (1991). 2. Com. în jud. Galați; 2.696 loc. (1991).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Botrychium lunaria (L.) Sw., « Limba cucului, Dragoste ». Plantă mică (25 cm înălțime), erbacee, perenă; din rizomul cu numeroase fibre radicale pornesc 2 frunza concrescute pînă la mijloc (8 cm lungime, 3 cm lățime), una sterilă, cealaltă fertilă, pețiolată, mai lungă decît cea sterilă, separate de la mijloc.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIMULA L., PRIMULA, CIUBOȚICA CUCULUI, fam. Primulaceae. Gen originar din Asia, America, Europa, peste 500 specii, erbacee, anuale, bienale șl cele mai multe perene, cu frunzele dispuse în rozete bazale, pețiolate sau sesile. Flori hermafrodite, divers colorate, cu sau fără miros (caliciul persistent, cilindric, campanulat, sau infundibuliform, tubul corolei cilindric, spre vîrf mai dilatat, stamine libere, intercalate la baza tubului sau pe tub, antere cu vîrf bont fără apendix), solitare sau dispuse în umbele. Fructul, o capsulă globuloasă sau ovată, conținînd numeroase semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a căuta lapte de bou / de cuc expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-și da seama de absurditatea unei încercări.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
când cucii / puii mei? expr. când naiba?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cine cucii / puii mei? expr. cine naiba?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuc, cuci s. m. 1. (deț.) gardian. 2. (mil.) emblema de pe caschetă sau bonetă. 3. penis (de copil).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cum cucii / puii mei? expr. cum naiba?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
de florile cucului / mărului expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
de unde cucii / puii mei? expr. de unde naiba?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lapte de cuc expr. raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pui de cuc expr. bastard.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciuboțica-cuculuisubstantiv feminin articulat
- 1. Plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis). DEX '09 DLRLCsinonime: aglicel aglică țâța-oii țâța-vacii
- Aci era un cîmp unde m-am jucat eu cînd eram copil și culegeam ciuboțica-cucului! C. PETRESCU, A. 306. DLRLC
-
cuc, cucisubstantiv masculin
- 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: cuculeț
- Cum auzeam cucul în livada noastră, declinarea zbura în albul amiezii ca un fluture. SADOVEANU, N. F. 32. DLRLC
- Un cuc cu glasul sever și mecanic își chema perechea în răstimpuri. C. PETRESCU, S. 142. DLRLC
- Își aținti urechile... și auzi glasul de cuc. BUJOR, S. 46. DLRLC
- (În imprecații) Bată-te cucul, mangositule. ALECSANDRI, T. II 179. DLRLC
- 1.1. Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1.1. Lucru extravagant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- Se duce pe ici în colo, lăsîndu-mă cuc în mijlocul unei lumi streine. HOGAȘ, DR. II 138. DLRLC
- Bietul băiet se văzu străin cuc în mijlocul unei păduri. POPESCU, B. IV 35. DLRLC
- Ședeau singuri-singurei cuc și le țiuia urechile de urît. CREANGĂ, P. 35. DLRLC
- Singur cuc = absolut singur. DEX '09 DEX '98
-
- Lapte de cuc = ceva imposibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A da un cuc. A prinde mingea din cuc. DLRLC
- 2.1. De-a mingea-n cuc = numele unui joc cu mingea. DLRLC
- A bate mingea cuc = a azvârli mingea cu putere, drept în sus. DLRLC
- (Despre oameni) A sări cuc = a sări în sus. DLRLC
- Cînd auzea că Huțu are să învețe latinește... îi venea să sară cuc de bucurie. SLAVICI, O. I 87. DLRLC
-
-
etimologie:
- cucus DEX '09 DEX '98
cuc-armenesc, cuci-armeneștisubstantiv masculin
- 1. Pupăză. DEX '09sinonime: pupăză
cucă, cucisubstantiv feminin
- 1. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnii români în timpul ceremoniilor. DEX '09 DLRLC
- Îmi vine să zvîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. DLRLC
- Stau grămădiți optzeci de călăreți turci, ieniceri, spahii și ciohodari împărătești, unii cu înaltă cucă, din vîrful căriia atîrna pe șalele calului o lată pană verde. ODOBESCU, S. A. 136. DLRLC
- Figură uscată, oacheșă, purtînd în cap o cucă cu pene. BĂLCESCU, O. I 222. DLRLC
- Dă-mi căciula Țurcănească, Ca să-ți dau cuca Domnească. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
-
etimologie:
- kuka DEX '98 DEX '09
cucă, cucisubstantiv feminin
- 1. Deal înalt și izolat; vârf de deal. DEX '09
etimologie:
- DEX '09
cucă, cucisubstantiv feminin
-
- Cîntă cuca cea bătrînă. MARIAN, O. I 42. DLRLC
-
etimologie:
- cuc DEX '09
limba-cuculuisubstantiv feminin articulat
- 1. Ferigă mică cu rizom scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă, care crește prin pășuni și poieni (Botrychium lunaria). DEX '09 DLRLCsinonime: palma-Maicii-Domnului palma-pământului poroinic salep
- 2. Plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine (Gentiana bulgarica). DEX '09
mălaiul-cuculuisubstantiv masculin articulat
- 1. Plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa). DEX '09
- 2. Plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). DEX '09
mărul-cuculuisubstantiv masculin articulat
- 1. Iarbă-de-lingoare. Sinonimesinonime: iarbă-de-lingoare
măzărichea-cuculuisubstantiv feminin articulat
slujnica-cuculuisubstantiv feminin articulat
- 1. Codobatură, prundar, prundaș. Sinonimesinonime: codobatură prundar prundaș
stupitul-cuculuisubstantiv masculin articulat
- 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). DEX '09 DLRLC