3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balanțare sf vz balansare

balanțáre s.f. v. balansare.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

balansare sf [At: DA / V: -țare / Pl: ~sări / E: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mișcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâțânare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a pârtilor unei balanțe, ale unui decont Si: balansat1 (5-7). 8 (Înv; imp) Contrabalansare.

balansa vb. I. tr. 1 (fiz.; compl. indică corpuri solide) A imprima o mișcare oscilatorie în jurul unei axe (orizontale). Balansează scaunul. ◆ (refl.) A se înclina cînd într-o parte, cînd în alta. Se balansează pe scaun. ◆ Fig. (intr.) A fi nehotărît, a oscila. Balansează între a-și cumpăra o combină muzicală sau un frigider. 2 (econ.; compl. indică părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A aduce la același nivel, a echilibra, a face să fie egale. 3 Fig. (înv.) A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. Cercă atunci a balanța puterea boierilor (BĂLC.). • prez.ind. -ez. și (înv.) balanțá vb. I /<fr. balancer; cf. balanță.

balansáre s.f. Acțiunea de a balansa și rezultatul ei; legănare. • pl. -ări. și (înv.) balanțáre s.f. /v. balansa.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun.Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanțá vb. I.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans. Balansarea ritmică a pendulului.Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84. În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.

BALANȚÁ vb. I v. balansa.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare.

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].

BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa].

BALANȚÁ vb. I. v. balansa.

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)

arată toate definițiile

Intrare: balanțare
balanțare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: balansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balansa
  • balansare
  • balansat
  • balansatu‑
  • balansând
  • balansându‑
singular plural
  • balansea
  • balansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balansez
(să)
  • balansez
  • balansam
  • balansai
  • balansasem
a II-a (tu)
  • balansezi
(să)
  • balansezi
  • balansai
  • balansași
  • balansaseși
a III-a (el, ea)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansa
  • balansă
  • balansase
plural I (noi)
  • balansăm
(să)
  • balansăm
  • balansam
  • balansarăm
  • balansaserăm
  • balansasem
a II-a (voi)
  • balansați
(să)
  • balansați
  • balansați
  • balansarăți
  • balansaserăți
  • balansaseți
a III-a (ei, ele)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansau
  • balansa
  • balansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balanța
  • balanțare
  • balanțat
  • balanțatu‑
  • balanțând
  • balanțându‑
singular plural
  • balanțea
  • balanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balanțez
(să)
  • balanțez
  • balanțam
  • balanțai
  • balanțasem
a II-a (tu)
  • balanțezi
(să)
  • balanțezi
  • balanțai
  • balanțași
  • balanțaseși
a III-a (el, ea)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanța
  • balanță
  • balanțase
plural I (noi)
  • balanțăm
(să)
  • balanțăm
  • balanțam
  • balanțarăm
  • balanțaserăm
  • balanțasem
a II-a (voi)
  • balanțați
(să)
  • balanțați
  • balanțați
  • balanțarăți
  • balanțaserăți
  • balanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanțau
  • balanța
  • balanțaseră
Intrare: balansare
balansare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansare
  • balansarea
plural
  • balansări
  • balansările
genitiv-dativ singular
  • balansări
  • balansării
plural
  • balansări
  • balansărilor
vocativ singular
plural
balanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanțare
  • balanțarea
plural
  • balanțări
  • balanțările
genitiv-dativ singular
  • balanțări
  • balanțării
plural
  • balanțări
  • balanțărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balansa balanța

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hâțâna legăna oscila pendula 3 exemple
    exemple
    • Se balansează pe scaun.
      surse: DLRLC
    • Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57.
      surse: DLRLC
    • În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
    surse: DEX '09
    • 2.1. expresie A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul.
      surse: DLRLC DN
  • 3. tranzitiv figurat franțuzism neobișnuit A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva).
    surse: DLRLC DN sinonime: cumpăni echilibra un exemplu
    exemple
    • [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

balansare balanțare

  • 1. Acțiunea de a (se) balansa.
    exemple
    • Balansarea ritmică a pendulului.
      surse: DLRLC
    • Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84.
      surse: DLRLC
    • În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi balansa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN