13 definiții pentru balansare balanțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

balansare sf [At: DA / V: -țare / Pl: ~sări / E: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mișcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâțânare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a pârtilor unei balanțe, ale unui decont Si: balansat1 (5-7). 8 (Înv; imp) Contrabalansare.

balansáre s.f. Acțiunea de a balansa și rezultatul ei; legănare. • pl. -ări. și (înv.) balanțáre s.f. /v. balansa.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans. Balansarea ritmică a pendulului.Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84. În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare.

BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa].

balanțare sf vz balansare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansáre s. f., g.-d. art. balansării; pl. balansări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALANSÁRE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

BALANSARE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALANSARE temă practică de formare în planorism prin care elevul pilot învață să coordoneze mișcarea laterală a manșei cu cea a palonierului.

Intrare: balansare
balansare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansare
  • balansarea
plural
  • balansări
  • balansările
genitiv-dativ singular
  • balansări
  • balansării
plural
  • balansări
  • balansărilor
vocativ singular
plural
balanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanțare
  • balanțarea
plural
  • balanțări
  • balanțările
genitiv-dativ singular
  • balanțări
  • balanțării
plural
  • balanțări
  • balanțărilor
vocativ singular
plural

balansare balanțare

  • 1. Acțiunea de a (se) balansa.
    exemple
    • Balansarea ritmică a pendulului.
      surse: DLRLC
    • Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84.
      surse: DLRLC
    • În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi balansa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN