Definiția cu ID-ul 1025738:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balansare sf [At: DA / V: -țare / Pl: ~sări / E: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mișcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâțânare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a pârtilor unei balanțe, ale unui decont Si: balansat1 (5-7). 8 (Înv; imp) Contrabalansare.